afecțiuni nevindecabile

Degenerescența maculară – așa cum reiese și din numele ei, această boală este caracterizată prin deterioararea maculei. Macula este partea centrală a retinei, aici aflându-se și foveea, partea din retină responsabilă cu vederea detaliilor fine cu claritate. Astfel, prin deteriorarea maculei se pierde în principal vederea centrală (opusul manifestărilor glaucomului).  Ca și cataracta, degenerescența maculară este o afecțiune specifică vârstnicilor. Există două tipuri ale bolii: degenerescența maculară uscată și cea umedă. Dacă prima formă (uscată) este cea mai răspândită, cea de-a doua produce cele mai grave efecte. În aproximativ 10% dintre cazuri degenerescența maculară uscată evoluează în stadiul final (umedă) moment în care în regiunea maculară apar noi vase de sânge (acolo unde nu ar trebui să existe), caz în care este provocată vătămarea permanentă a celulelor cu conuri din zonă, lucru ce duce la pierderea ireversibilă a vederii centrale. Deși această boală este de regulă asociată înaintării în vârstă, se pare că și factorii genetici joacă un rol. Din păcate nu există un tratament care să vindece această afecțiune, însă anumite tratamente medicamentoase ori chirurgicale pot încetini evoluția bolii și îmbunătăți vederea.

Retinopetia diabetică – diabetul necontrolat determină acumularea excesivă de zaharuri în sânge (hiperglicemie) care deteriorează vasele de sange, afectând, printre altele, și vasele de sange din ochi, în special pe cele de la nivelul retinei. Acestea se sparg și afectează serios retina, inițial prin formarea unor edemuri. Cel mai grav este edemul macular, acesta afectând serios vederea centrală. Retinopatia diabetică poate duce și la desprindere de retină sau glaucom. Din păcate nu există încă o soluție pentru vindecarea acestei afecțiuni grave, însă progresia ei poate fi încetinită sau oprită în anumite cazuri.

Dicromatopsia – afectează în diferite grade capacitatea ochiului de a percepe culorile. Această condiție apare atunci cînd un număr mai mic sau mai mare de celule cu conuri sunt deteriorate sau chiar lipsesc. De obicei dicromatopsia are cauze genetice, însă uneori poate fi un efect al unei alte afecțiuni medicale (cataractă, boala Parkinson, sindromul Kallman). Dicromatopsia ereditară nu este tratabilă. Cea mai comună formă a acestei afecțiuni este daltonismul, caz în care culorile roșu și verde nu sunt percepute corect. Există diverse grade ale dicromatopsiei, cu deficiențe în perceperea diferitor culori sau, în cazuri rare, cu lipsa totală de vedere în culori. Persoanelor care suferă de dicromatopsie le poate fi serios afectată viața profesională întrucăt acestea nu vor putea profesa în domenii în care perceperea tuturor culorilor este necesară (de exemplu în meseria de electrician, în armată, în fotografie, pictură, design vestimentar etc.).

Retinita pigmentară – este o boală ereditară, degenerativă (care avansează în timp) și care se manifestă prin scăderea treptată a acuității vizuale datorită faptului că celulele fotoreceptoare (atât celulele cu conuri cât și cele cu bastonașe) mor încetul cu încetul și, fiind de fapt niște neuroni, acestea nu se mai refac. Nu există tratament pentru această boală.


Leave a Reply