Author Archives: admin

  • 0

I drive. Eye Drive.

Category : Uncategorized

Şofatul este o activitate obişnuită. Pentru unii este o meserie, pentru alţii o necesitate sau doar o plăcere. Indiferent de motiv, pentru a fi în siguranţă la volan avem nevoie de o vedere clară. Mulţi şoferi se confruntă cu situaţii în care sunt orbiţi de lumina puternică a maşinilor care circulă pe contrasens, în special pe timp de noapte sau când vremea este nefavorabilă. Vederea este un factor important la volan, în special în cazul şoferilor profesionişti care parcurg drumuri lungi pe timp de noapte. Farurile maşinilor care circulă pe contrasens sau panourile reflectorizante de pe marginea drumurilor pot fi deranjante pentru vedere şi pot distrage atenţia de la drum.

Vederea noastră diferă în funcţie de momentul zilei. La lumina zilei vedem clar şi percepem adecvat culorile. Seara trecem pe modul de noapte, vederea noastră nu mai este la fel de clară şi percepem diferit culorile. Vederea la volan ne este afectată mai ales pe timp de noapte, iar trecerea de la lumină la întuneric poate fi deranjantă. Vederea clară este extrem de importantă, mai ales că peste 90% din informaţiile pe care le primim în timp ce conducem ne sunt furnizate de ochi. Un studiu realizat în anul 2002 de “Vision Impact Institute” relevă faptul că unul din doi şoferi nu se simte confortabil şi în siguranţă atunci când conduce pe timp de noapte. Acest lucru este cauzat în principal de lumina puternică şi de suprastimularea provocată de lumină. Şoferii se simt orbiţi în situaţii de trafic, mai ales în condiţii de trafic intens.

Pentru a veni în întâmpinarea şoferilor, Essilor a creat lentilele EyeDrive® cu “Reflect control” – tehnologia de control a reflexiei. Aceasta este soluţia completă pentru toţi şoferii şi este disponibilă chiar şi fără prescripţie. Aceste lentile ajută şoferii să conducă mai relaxaţi şi să ajungă în siguranţă la destinaţie, indiferent de momentul zilei. Datorită controlului reflexiei, a combinaţiei unice dintre designul lentilei şi stratul de protecţie, performanţa lentilelor EyeDrive® este extraordinară, mai ales pe timp de noapte. EyeDrive® cu tehnologia de control a reflexiei este o inovaţie comparabilă cu dezvoltarea automobilelor electrice din industria auto. Această soluţie inovatoare a fost special concepută pentru a oferi o vedere excelentă pe timp de zi şi de noapte, indiferent de condiţiile meteo. Este soluţia ideală pentru orice şofer care conduce mult şi vrea să ajungă în siguranţă şi relaxat, chiar şi după ce parcurge distanţe lungi.

Acolo unde lentilele cu super strat de protecţie antireflex îşi ating limitele, EyeDrive® îşi dovedit eficienţa uimitoare, mai ales pe timp de noapte. „Reflect control” este tehnologia de ultimă oră care stă la baza lentilelor EyeDrive®. Aceasta oferă o combinaţie unică între stratul de protecţie şi designul lentilei. Efectele de iritare a ochilor din cauza suprastimulării luminii sunt reduse, iar contrastul este puternic şi obiectele apar clare şi precise. Cu EyeDrive® reflexia pe timp de noapte este cu până la 90% mai mică decât cu lentilele de sticlă organică obişnuite fără protecţie AR (index 1,6) şi cu 57% mai mică decât lentilele de calitate superioară care sunt în prezent pe piaţă. Astfel, pe timp de zi, lentilele EyeDrive® se comportă ca nişte lentile de calitate superioară, iar atunci când sunt folosite pe timp de noapte, performanţa lor este de două ori mai bună. Datorită câmpurilor vizuale largi, cu noua tehnologie şoferii au o bună vizibilitate de jur împrejur, chiar şi în momentele critice, cum ar fi în situaţii de trafic complexe sau când trebuie să-şi parcheze maşina în locuri înguste.

În combinaţie cu tehnologia Transitions® Xtractive®, purtătorii acestor lentile se pot bucura de o soluţie completă pentru a conduce relaxat şi în siguranţă, în orice condiţii. Lentilele EyeDrive® Transitions® Xtractive® se închid cu până la 50% în spatele parbrizului. Chiar şi când lumina soarelui este foarte puternică, şoferii se vor simţi relaxaţi şi confortabil. Aceasta este soluţia ideală pentru toţi şoferii, disponibilă chiar şi fără prescripție.

Conceptul EyeDrive® este uşor de înţeles, deoarece majoritatea şoferilor au experimentat cel puțin o dată o stare de disconfort la nivelul ochilor atunci când s-au aflat la volan. Este soluţia ideală ca o a doua pereche de ochelari pentru condus sau ca o primă pereche de ochelari, excelentă pentru folosirea zi de zi. Lentilele EyeDrive® sunt disponibile în două variante monofocale şi în trei variante progresive, Standard şi Pro, pentru a se potrivi nevoilor tuturor purtătorilor de ochelari. Calculat din aproximativ 150.000 de raze de lumină, designul freeform al lentilelor EyeDrive® Pro single vision oferă pe timp de zi o vedere excelentă şi fără obstacole până la marginile lentilei. Atunci când sunt purtate pe înserate sau noaptea, dioptriile descrescătoare în partea superioară a lentilei permit o îmbunătăţire semnificativă a acuităţii vizuale mezopice. Lentilele EyeDrive® Pro Progressive sunt optimizate pentru obţinerea unor câmpuri vizuale stabilizate şi a unei vederi relaxate. Câmpurile vizuale largi pentru vederea intermediară permit o vizibilitate excelentă a sistemului de navigaţie, a bordului şi a consolei centrale.

EyeDrive® îi convinge pe  purtătorii de ochelari de toate vârstele cu proprietăţile sale unice. Iată aşadar că şoferii au la îndemână soluţia ideală pentru a conduce relaxat şi a ajunge în siguranţă la destinaţie.


  • 0

Verzi ca smaraldele?

Category : Uncategorized

Ochii verzi sunt extrem de frumoşi, iar posesorii lor au toate motivele să se bucure. Pe lângă aspectul atrăgător şi misterios, ochii verzi sunt şi cel mai rar întâlniţi. Deşi nu există statistici privind numărul persoanelor cu ochii verzi la nivel global, unele surse susţin că doar 2% din populaţia planetei posedă această culoare de ochi. Poate că o parte din aspectul atrăgător al ochilor verzi îl constituie chiar raritatea lor.  Gama de nuanţe a ochilor verzi variază, de la culoarea smaraldului până la culoarea lămâii verzi.

Ştim deja că genetica joacă un rol în determinarea culorii ochilor, dar, cu toate acestea, este aproape imposibil de prezis cu certitudine culoarea ochilor unui copil, datorită faptului că multe gene diferite sunt implicate în determinarea culorii ochilor, precum și a diferitelor interacțiuni și niveluri de exprimare a acestor gene, care  pot modifica rezultatele culorii ochilor.

Structura din interiorul ochiului, responsabilă pentru culoarea ochilor este irisul, care conţine celule pigmentate care determină culoarea ochilor. Deşi  există mai multe culori diferite de ochi, toate sunt determinate de cât de multă melanină este prezentă în celulele din iris.

Cum se face că un pigment de culoare maro creează ochi verzi , albaștri sau orice alte nuanţe decât maro? Diferențele în culoarea ochilor sunt rezultatul diferitelor cantități de pigmenţi de melanină din interiorul celulelor din iris, numite melanocite. Aceste celule dobândesc valoarea lor genetic determinată de melanină în copilărie, iar conținutul de melanină, de obicei, rămâne relativ constant pe tot parcursul vieții. Astfel, o persoana cu mai puțină melanină în melanocitele irisului vor avea o culoare mai deschisă de ochi –  albastru sau verde –  decât o persoană cu o concentrație mai mare de melanină, care va avea ochi căprui.

Este interesant de menționat faptul că ochii verzi sau albaștri nu conțin pigmenți din aceste culori, ci este vorba despre un alt factor implicat în determinarea culorii ochilor, în special în cazul diferitelor nuanțe de ochi verzi și albaștri. Atunci când lumina atinge irisul și melanocitele care conțin pigmentul din cadrul irisului, această lumină este reflectată și dispersată în interiorul irisului. Acest fenomen, numit şi “dispersia Rayleigh” poate produce diferite culori, în funcție de structura fizică a irisului și de cantitatea de melanocite și densitatea melaninei din melanocite. În funcție de aceste variabile, dispersia Rayleigh (care este același fenomen optic care face ca un cer fără nori să pară albastru) poate produce diferite nuanțe de albastru, verde, căprui şi aşa mai departe.

Este de asemenea de remarcat faptul că, în funcție de structura irisului și de distribuția melanocitelor din interiorul acestuia, unele culori de ochi pot fi dificil de clasificat. De exemplu, unii ochi verzi pot avea nuanţe de maro în apropierea pupilei, ceea ce uneori îi face să pară căprui, iar alteori verzi, în funcție de condiţiile de iluminare, machiaj sau culoarea de îmbrăcăminte pe care persoana respectivă o poartă.

Cei care nu au avut şansa să se nască cu ochi verzi, dar îşi doresc această culoare, au posibilitatea de a opta pentru lentile de contact cosmetice. Însă, indiferent dacă suntem mulţumiţi sau nu de culoarea naturală a ochilor, să ţinem cont de faptul că fiecare dintre noi este unic, la fel şi ochii noştri, iar farmecul nostru constă tocmai în această unicitate care ne caracterizează.


  • 0

Mickey Blue Eyes

Category : Uncategorized

Hey, Mickey!

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Conexiunea pe care o stabilim prin contact vizual cu alte persoane ne ajută de multe ori să comunicăm, fără să fie nevoie de cuvinte. Ochii albaştri sunt atractivi şi par să aibă o adâncime aparte, în care uneori simţim că ne pierdem. Ochii albaștri sunt mai rar întâlniţi decât ochii căprui. Se pare că toţi posesorii de ochi albaştri au un strămoș comun. Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au descoperit faptul că, o mutaţie genetică, apărută în urmă cu 6.000-10.000 de ani la un singur individ în Europa, a condus la apariţia ochilor albaștri.

Dacă ochii albaștri sunt rezultatul unei mutații genetice într-un singur individ, oare cum s-a răspândit această trăsătură de la o singură persoană şi a ajuns să fie atât de răspândită în prezent? O teorie ar fi că, ochii albaştri sunt atât de atractivi încât oamenii au căutat parteneri cu ochi albaştri pentru a avea copii cu ochi albaştri, permiţând astfel mutaţiei genetice să se multiplice.

După cum ştim, culoarea ochilor depinde de cantitatea melaninei din irisul ochiului. Melanina este un pigment de culoare brună, care controlează culoarea pielii, a ochilor și a părului. Culoarea ochilor depinde de cât de mult melanină este prezentă în iris. În ochi există doar pigment de culoare brună. Ochii căprui au cea mai mare cantitate de melanină din iris, în timp ce ochii albaștri au cea mai mică cantitate.  Ochii albaștri, la fel ca şi cei verzi, nu conțin pigmenți din aceste culori ci, în lipsa unei concentrații mari de melanină și în funcție de densitatea celulară, are loc același fenomen optic responsabil pentru culoarea albastră a cerului: refracția și dispersia luminii în interiorul irisului.

Culoarea ochilor nu afectează calitatea vederii, însă poate afecta sănătatea ochilor, deoarece ochii deschiși la culoare permit pătrunderea unei cantități mai mari de lumină, respectiv de radiaţii UV. Melanina din iris se pare că ajută la protejarea părţii din spate a ochiului de daunele cauzate de radiaţiile UV şi de lumina albastru-violet emisă de soare și de sursele artificiale. Din cauza faptului că ochii albaştri conţin mai puțină melanină decât cei vezi sau căprui, ei pot fi mai sensibili la daunele cauzate de radiaţiile UV și de lumina albastru-violet dăunătoare. Conform cercetărilor, culoarea albastră de ochi este asociată cu un risc crescut de degenerescenţă maculară legată de vârstă. Din acest motiv, persoanele cu ochi albaștri ar trebui să fie precaute în ceea ce privește expunerea la lumina soarelui. Deoarece leziunile oculare cauzate de radiaţiile UV și de lumina albastru-violet par să fie legate de expunerea  în timp la aceste radiaţii, purtarea ochelarilor de soare care blochează 100% radiaţiile UV ar trebui să înceapă cât mai curând posibil  în copilărie. De asemenea, cei care petrec multe ore în faţa dispozitivelor digitale precum computer, smartphone sau tabletă este recomandat să poate în timpul utilizării acestor dispozitive ochelari cu lentile speciale care protejează ochii de lumina albastru-violet dăunătoare, emisă de aceste ecrane.

Deşi ochii albaştri sunt deseori apreciaţi şi admiraţi, posesorii lor care își doresc totuşi o altă culoare de ochi, pot apela la lentilele de contact colorate. Important este să ţină cont de faptul că şi aceste lentile, deşi sunt lentile cosmetice, sunt totuşi dispozitive medicale şi este nevoie de consult, prescripţie şi supraveghere din partea specialistului vederii.

Dar cine este Mickey Blue Eyes?


  • 0

Ochii căprui fură inima oricui!

Category : Uncategorized

Ochii sunt printre cele mai complexe şi importante organe ale noastre. Cu ajutorul lor percepem lumea care ne înconjoară şi tot cu ajutorul lor comunicăm cu cei din jur. Ochii ne dau fiecăruia o amprentă distinctă şi ne conturează personalitatea.Toate culorile de ochi sunt frumoase, însă ochii căprui sunt plini de mister şi ne fascinează mereu. Sunt mai multe nuanţe de ochi căprui, de la culoarea alunei până la căprui închis. Ochii căprui sunt greu de definit, şi asta pentru că nuanţa pare să se schimbe în funcţie de culorile pe care le purtăm şi de intensitatea luminii. Deşi unele nuanţe de ochi căprui par să conţină în ele şi nuanțe de verde, chihlimbar și chiar albastru, acești pigmenți de culoare de fapt nu există în ochiul uman. Așadar, de unde provin aceste nuanţe şi care este secretul ochilor căprui?

Se ştie că noi moştenim culoarea ochilor de la părinţii noştri. Obișnuiam să credem că nuanța de ochi căprui este dominantă și cea de ochi albaștri recesivă, ceea ce însemna că doi părinţi cu ochi albaştri nu pot avea un copil cu ochi căprui, deoarece niciunul dintre părinți nu avea forma dominantă a genei pentru ochi căprui. Însă știința modernă ne-a arătat că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par. Mai multe studii realizate recent au arătat că până la 16 gene, şi nu doar una sau două, pot influența culoarea ochilor, ceea ce face ca prezicerea culorii ochilor unui copil să fie mai dificilă decât credeam.

Din cauza variațiilor în interacțiunea și exprimarea mai multor gene, este greu de spus cu certitudine ce culoare de ochi va avea un copil, pornind de la culoarea ochilor părinților săi. De exemplu, acum știm că este posibil ca doi părinţi cu ochi albaştri să aibă un copil cu ochi caprui – ceva ce până de curând ar fi fost considerat imposibil.

Un alt aspect imporant este acela că, în primii ani de viaţă culoarea ochilor unui copil se poate schimba. Mulți copii se nasc cu ochi albaștri, pentru ca mai apoi culoarea ochilor să se schimbe în căprui sau verzi. Acest fenomen are prea puțin de a face cu genetica, dar ne ajută să explicăm de unde provin ochii căprui.

Structura pigmentată din interiorul ochiului care înconjoară pupila și dă culoare ochilor lor se numește iris. Pigmentul responsabil de culoarea ochilor este melanina, care afectează, de asemenea şi culoarea pielii. Motivul pentru care mulți copii se nasc cu ochi albaștri este acela că ei nu au cantitatea totală de melanină prezentă în iris la naștere. În primii ani de viaţă, cantitatea de melanină din iris de multe ori creşte, ducând la schimbarea ochilor din albaştri în verzi sau căprui. Bebelușii a căror culoare de ochi se schimbă din albastru în căprui închis dezvoltă cantități semnificative de melanină, în timp ce cei a căror culoare de ochi devine verde sau căprui deschis dezvoltă cantităţi mai mici de melanină.

Excepţiile le reprezintă bebeluşii afro-americani, hispanici şi asiatici, care, de obicei, se nasc cu ochi de culoare căprui închis şi îşi păstrează aceeaşi culoare de-a lungul vieţii. Acest lucru se datorează faptului că aceste excepţii au în mod natural mai multă melanină în ochii și pielea lor, comparativ cu restul oamenilor.

Aminteam mai devreme faptul că în ochii noştri nu există pigmenți albaștri, verzi sau de culoarea alunei. Ochii căprui au doar diferite cantităţi de melanină, care este de culoare maro închis. Aşadar, cum poate un pigment de culoare maro închis să creeze impresia de ochi cu irizaţii albastre, verzi sau de culoarea alunei? Acest lucru este posibil datorită a două procese. Melanina din iris absoarbe diferite lungimi de undă de lumină care pătrund în ochi. Lumina este împrăștiată și reflectată de iris, iar unele lungimi de undă, respectiv culori, se împrăștie mai ușor decât altele. Ochii care au concentraţii mari de melanină absorb mai multă lumină, astfel încât o cantitate mai mică este împrăștiată și reflectată înapoi de iris. Rezultatul este o culoare de ochi căprui închis. În ochii cu concentrații mai mici de melanină, o cantitate mai mică de lumină este absorbită, și astfel o cantitate mai mare este împrăștiată și reflectată de iris. Razele de lumină cu lungimi de undă mai scurte (lumina albastră și verde) se împrăștie mai ușor decât razele de lumină cu lungimi de undă mai lungi (lumina roșie), astfel încât ochii a căror concentraţie de melanină absoarbe mai puţină lumină par verzi sau de culoarea alunei, în timp ce ochii cu concentraţii scăzute de melanină par albaştri. De asemenea, distribuția de melanină poate varia în diferite părți ale irisului, făcând ca ochii căprui să pară mai deschişi în jurul pupilei și mai verzi la periferia irisului.

Culoarea de ochi căprui este complexă și magnifică în acelaşi timp, datorită faptului că trăsăturile sale specifice sunt determinate de atât de mulți factori: cantitatea și distribuția de melanină din iris, modul în care împrăștierea luminii de către iris și moleculele de pigment afectează culoarea și modul în care percepția culorii ochilor este influențată de condiţiile de iluminat, de culoarea hainelor pe care le purtăm şi de ceea ce ne înconjoară. Astfel, ochii căprui implică dinamica mai multor elemente pentru a crea frumoasele nuanţe de ochi căprui.

Pentru cei care nu au ochi căprui dar îşi doresc să aibă această culoare de ochi, există soluţia lentilelor de contact colorate, care se aleg la indicaţia şi recomandarea unui specialist. Acestea bineînţeles că nu schimbă în sine culoarea ochilor, ci doar aspectul lor. Lentilele de contact colorate sunt disponibile în mai multe nuanţe, astfel încât există posibilitatea de a alege între mai multe nuanţe. Însă trebuie ţinut cont de culoarea naturală a ochilor, care are un rol determinant în alegerea culorii lentilelor colorate.

O vorbă celebră spune că “ochii căprui fură inima oricui.” Nu ştim dacă această regulă este general valabilă, dar cu siguranţă ochii căprui sunt fascinanţi şi plini de mister.


  • 0

Despre ochi

Category : Uncategorized

Despre ochi

Ochii însă sunt doar instrumentele de detectat. Procesarea și înregistrarea imaginilor sunt realizate de către creier, la fel ca și în cazul celorlalte simțuri. Dacă facem o paralelă cu aparatul de fotografiat, corneea, umoarea apoasă și cristalinul sunt lentilele (cristalinul îndeplinește și funcția de zoom), irisul este diafragma, retina este filmul iar creierul este laboratorul fotografic în care se developează filmul și se realizează pozitivele.

Dintre părțile componente ale ochiului sunt demne de menționat:

  • sclera, care este stratul exterior dur ce dă și menține forma ochiului și de care sunt atașați mușchii oculari;
  • corneea, care este partea din față a stratului exterior, transparentă, având rolul unei lentile ce focalizează lumina. Toată lumina care intră în ochi trebuie să treacă prin cornee;
  • umoarea apoasă, un lichid transparent aflat imediat în spatele corneei, distribuit în două cavități: camera anterioară, aflată în fața irisului și camera posterioară, din spatele irisului. Umoarea apoasă este produsă și evacuată în mod constant, ea avand mai multe roluri: contribuie la puterea dioptrică a ochiului, la menținerea presiunii oculare și la distribuția substanțelor hranitoare și de întreținere către cornee și cristalin (care nu sunt vascularizate).
  • uveea, stratul de sub scleră, este un înveliș vascularizat, care cuprinde, în partea din față, corpul ciliar și irisul. Corpul ciliar are rolul de a produce umoare apoasă și de a modifica forma și mărimea cristalinului pentru adaptarea vederii în funcție de distanță, iar irisul are rolul de a varia cantitatea de lumină care patrunde în ochi, pentru adaptarea vederii în funcție de luminozitate. Centrul irisului, mai exact orificiul din centrul irisului, se numește pupilă. Prin contracțiile și dilatațiile irisului, cantitatea de lumină care pătrunde în ochi prin pupilă poate varia de până la 30 de ori;
  • cristalinul, un lichid transparent conținut într-o membrană elastică, care contribuie la puterea dioptrică a ochiului și este singurul instrument cu ajutorul căruia ochiul se adaptează în funcție de distanță;
  • retina, al treilea și ultimul strat, acoperă pe interior partea posterioară a ochiului. Aici se formează imaginile captate de către ochi, imaginile fiind proiectate rasturnat pe retină. Creierul este acela care restabilește poziția corectă a imaginii. Retina conține, printre altele, celulele fotoreceptoare (conurile, care percep culorile și detaliile și bastonașele, care sunt responsabile de vederea în condiții de luminozitate slabă). În spatele retinei, în mijloc, se află foveea, care conține doar conuri și căreia îi datorăm vederea cu claritate a detaliilor fine. Tot pe retină se produce și rodopsina, substanța responsabilă cu transformarea radiației electromagnetice (lumina) în impulsuri nervoase care mai apoi ajung la creier și sunt interpretate. Retina consumă, proporțional, cel mai mult oxigen din organism.
  • umoarea vitroasă, un lichid transparent care umple tot restul ochiului și care protejează retina amortizând șocurile rezultate ca urmare a mișcării globului ocular și a mișcării  capului și contribuie la menținerea presiunii oculare.

Alte părți, care nu fac parte din ochiul propriu-zis, dar care au diverse roluri în buna funcționare a ochiului:

  • aparatul lacrimal, format din glandele lacrimale, situate sub pleoapele superioare și ducturile care conduc lacrimile către suprafața oculară. Lacrimile îndeplinesc mai multe funcții, de la umezirea conjunctivei (stratul posterior al pleoapei) și până la înlăturarea corpurilor străine de la suprafața ochiului. Lacrimile sunt drenate, după folosire, în cavitatea nazală (acesta este motivul pentru care atunci când plângem ne curge și nasul).
  • pleoapele, care au rolul de a distribui secrețiile lacrimale pe întreaga suprafață a ochiului, de a înlătura corpurile străine, de a proteja  împotriva diverselor corpuri care ar putea altfel intra în ochi și de a proteja ochii în cazul schimbărilor bruște în intensitatea luminoasă. De asemenea, clipitul ajută la secreția lacrimilor. În plus, genele, care sunt parte din pleoape, ajută la filtrarea micilor corpuri străine (praf, insecte) care altfel ar ajunge mai ușor pe suprafața ochiului și au și rolul unor antene, avertizând asupra proximității unui obiect (dacă atingeți genele veți observa că pleoapele se închid automat).
  • sprâncenele protejează ochii de ploaie sau transpirație, în anumite circumstanțe ajută la umbrirea ochilor și, la fel ca genele, împiedică pătrunderea în ochi a micilor corpuri străine și acționează ca niște antene, sensibilizând considerabil pielea în acel loc. În plus față de rolul pe care îl au în protejarea ochilor, sprâncenele au un rol important în comunicarea dintre oameni și în recunoașterea facială.

La bună revedere!


  • 0

Ochii, oglinda sufletului?

Category : General

Ați auzit cu siguranță, dacă nu ați folosit chiar, expresia “ochii sunt oglinda sufletului“. Nu șe cunoaște cât adevăr este în această afirmație, însă este perfect adevărat că ochii, la o examinare atentă și competentă, ne pot da indicii cu privire la existența unor boli, câteodată foarte grave, ce nu vizează ochii în mod direct ci alte părți ale corpului, ba chiar organismul în ansamblu, însă care au efecte și asupra ochilor.

Lista bolilor care afectează ochii într-un fel sau altul este interminabilă, așa că vom enumera aici cele mai frecvente astfel de afecțiuni și modul în care se manifestă la nivel ocular și vizual.

Diabetul este o afecțiune metabolică, cronică și care nu se poate vindeca — cel puțin deocamdată. O mare concentrație de glucoză în sânge, mai ales atunci când aceasta există de mai multă vreme, poate duce la absorbția de către cristalin a unor cantități de glucoză în urma căreia cristalinul își schimbă forma suficient de mult pentru a afecta vederea. Astfel, vederea încețoșată este în multe cazuri unul dintre simptomele după care diabetul este diagnosticat. Lucrurile nu se opresc aici în cazul diabetului; retinopatia diabetică, o afecțiune oculară gravă ce poate duce la orbire, este cauzată de posibile complicații pe termen lung ale diabetului. Această afecțiune oculară afectează până la 80% dintre pacienții care suferă de diabet de cel puțin 10 ani și este principala cauză a orbirii la persoanele de vârstă activă.

Hipertensiunea arterială este o boală cronică ce este caracterizată de o presiune crescută a sângelui în artere. Această afecțiune, lăsată netratată, poate duce la apariția retinopatiei hipertensive, atunci când apar vătămări ale retinei însoțite uneori de afectarea vederii și de migrene. Hipertensiunea arterială poate fi depistată prin examinarea fundului de ochi.

Ateroscleroza este condiția în care arterele sunt îngustate în urma depunerii de materiale pe pereții interiori ai acestora. Așa cum am explicat și într-un articol anterior despre colesterol ;i ochi, această afecțiune poate rezulta în pierderea vederii într-unul dintre ochi. Și ateroscleroza poate fi depistată în urma examinării fundului de ochi.

Artrita reumatoidă (AE), una dintre cele mai răspândite boli ale articulațiilor, poate afecta și ochii. Astfel, una dintre complicațiile destul de frecvente ale AE este inflamația membranei care acoperă sclera (episclera), caz în care ochiul poate deveni roșu și dureros. De asemenea, AE poate declanșa Sindromul Sjogren, caracterizat prin lipsa lăcrimării.

HIV-SIDA, o afecțiune gravă caracterizată prin slăbirea progresivă a sistemului imunitar poate afecta la rândul ei și ochii. Astfel, aceasta cauzează destul de frecvent leziuni ale retinei (retinopatie) și poate cauza alte infecții virale mai grave ori desprindere de retină. Și HIV-SIDA poate fi identificată în urma examinării fundului de ochi.

Multe alte boli au manifestări la nivelul ochilor, putând astfel fi identificate ca atare, dintre care enumerăm pe scurt: trichineloza (edeme în jurul ochilor), bolile de ficat – cancerul, ciroza, hepatita (culoare galbenă în jurul ochilor), afecțiunile tiroidiene (ochi bulbucați), scleroza multiplă, sifilisul sau tumorile cerebrale (asimetrii ale pupilelor), afecțiunile neuromusculare (pleoape căzute) și altele.

De asemena, cu ocazia examinării fundului de ochi se pot depista, pe lângă unele dintre afecțiunile enumerate mai sus, anemii, poliglobulii, leucemie, tuberculoză, anomalii ale nervului optic sau alte defecte retiniene.

Ce părere aveți: sunt ochii oglinda sufletului?


  • 0

Atenție la durerea oculară!

Category : Uncategorized

Când Octavian Goga a spus “să nu știe nimeni ce răni te dor”, cu siguranță, acesta nu s-a referit la relația cu medicul, nicidecum la durerea oculară. Durerea este pe cât de neplăcută, pe atât de comună — dar acest din urmă aspect, nu trebuie să transforme durerea în ceva obișnuit, cu care putem sau cu care trebuie să trăim. Nici latura ei fizică, nici latura ei psihică (de natură emoțională și motivațională) nu sunt aspecte care trebuie lăsate netratate, cu din contră! Noi vă recomandăm “să știe la minim doctorul ce răni te dor”, pentru ca împreună să le puteți rezolva – sfat perfect aplicabil și în cazul durerilor oculare.

Când este vorba de durerea oculară, aceasta se poate manifesta sub forma oricărui discomfort pe care îl resimțim la unul sau la ambii ochi, în ochi, în spatele ochilor sau în jurul lor, fie ca este pulsatilă, surdă, sub formă de junghi sau de arsură. Simptomatica acoperă o plajă largă de manifestări: de la iritarea ușoară sau severă, până la ochii uscați sau umezi (secreții oculare sau lăcrimare excesivă), senzația de nisip în ochi, vederea încețoșată sau dublă, sensibilitatea la lumină, mâncărimea oculară, modificarea sau chiar pierderea vederii, roșeața, inflamarea, apariția de pete sau obiecte plutitoare în câmpul vizual, oboseala, febra, simptomele asemănătoare gripei sau cefaleei.

Unele forme de manifestare a durerii oculare indică o afecţiune gravă, cum ar fi: vederea încețoșată sau dublă, sângerarea oculară, febra peste 38,3°C, cefaleea severă, pupilele dilatate sau inerte la lumină, sângerarea, pleoapele lipite sau tumfiate de culoare roșie sau violacee, vărsăturile, modificările bruşte ale vederii sau pierderea acesteia. Orice astfel de manifestare trebuie să fie un semnal de alarmă pentru a merge în regim de urgență la un oftalmolog.

De regulă, durerea oculară este însoțită de senzația de corp străin („simt că am ceva în ochi”), dar cauza este de cele mai multe ori iritarea sau inflamarea suprafetei ochiului, în special a corneei. Și nu este surprinzător faptul că ceea ce cauzează de multe ori senzația de corp străin în ochi este … chiar un corp strain. Corpurile străine comune care pot adera la suprafața ochilor și pot fi încorporate în suprafața corneei sunt așchiile de metal, pietrișul anorganic (nisipul sau particulele minuscule de piatră), rumegușul și alte materiale organice. Disconfortul cauzat de un corp strain care aderă la suprafața ochilor poate varia de la ușor până la sever si de regulă devine mai neplăcut atunci când clipim (de la frecarea pleoapei de suprața ochilor). Existența unui corp străin încorporat în suprafața corneei necesită atenția unui medic oftalmolog, deoarece acesta poate cauza rapid o infecție gravă a ochilor. Cele mai multe corpuri străine pot fi ușor extrase de pe suprafața ochilor în cabinetul medical, de către medic, cu ajutorul instrumentarului potrivit. Medicul specialist poate prescrie picături de ochi antibacteriene pentru a preveni infecția pe durata procesului de vindecare.  Cea mai frecventă cauză a durerii oculare este trauma directă, sub forma unei tăieturi sau lovituri în zona ochiului. Uneori, corneea (membrana transparentă situată în partea din faţă a ochiului) poate prezenta zgărieturi minore, care chiar dacă nu afectează grav ochiul, acestea pot fi foarte deranjante, ducând la sensibilitate crescută la lumină sau la lăcrimarea ochilor. Zgărieturile pe cornee pot fi de asemenea adânci, caz în care netratarea lor poate duce la infecții severe ale ochilor sau la ulcer cornean. Ochii uscați sunt o altă cauză frecventă a disconfortului ocular. De regulă, disconfortul cauzat de ochii uscați debutează mai lent decât cel cauzat de zgărieturile pe cornee. În unele cazuri, ochii uscați pot duce la zgărieturi pe cornee, deoarece lăcrimarea nu este suficientă pentru a menține corneea umedă și alunecoasă. Alteori, durerea oculară pe care o resimțim în spatele ochilor („în ochi”) este cauzată de conjunctivite (care duc la înroșirea ochilor), de diferite infecții ale ochilor (incluzând infecțiile fungice și cheratita cu Acanthamoeba), de inflamarea irisului (numit irită) sau de disconfortul creat de purtarea lentilelor de contact.

Alte cauze oculare de durere a ochilor sunt: șalazionul (inflamaţia sau obstrucţia unei glande sebacee de la nivelul pleoapelor), complicaţiile utilizării lentilelor de contact, obstrucţia canalului lacrimal, ectropionul şi entropionul (poziţionarea spre exterior respectiv spre interior a marginii libere a pleoapei), uveita sau irita (inflamaţia structurilor interne ale ochiului), cefaleea, gripa, keratita și sinuzita.

Câteva dintre afecțiunile grave care duc la durere oculară sunt: endoftalmita — inflamația în interiorului ochilor, cauzată adeseori de prezența unei infectii bacteriene, neuropatia optică (însoțită adesea de acuitate vizuală scăzută) care poate duce la pierderea ireversibilă a vederii, glaucomul acut, leziunea sau ulceraţia corneană, tăieturile pe pleoape, herpesul zoster de la nivelul feţei sau a ochilor, fractura osului orbital (osul care înconjoară ochiul), celulita orbitală (infecţie invazivă a ţesuturilor moi din jurul ochiului) și traumatismele penetrante ale ochiului (în care obiectele au penetrat sau au pătruns în interiorul ochiului).

În cazuri rare, durerea oculară poate să apară în urma intervenției chirurgicale, în boala de cataractă.  Durerea oculară localizată în spatele ochilor este cauzată cel mai frecvent de: inflamarea pleoapei, datorată prezenței unui orjelet (numit popular „urcior”), migrene (care dau dureri adeseori la un singur ochi și cateodată sunt însoțitite de dureri și în alte parți ale capului, pe aceeași parte cu ochiul afectat),  blefarită (inflamarea pleoapelor), infecții ale sinusurilor (care dau dureri mai puțin severe, adeseori la ambii ochi) sau de lucrul prelungit la calculator.  Ca regulă generală, durerile resimțite în ochi și în jurul ochilor pot avea mai multe cauze. Dacă în cazul traumatismului ocular, cauza durerii oculare este evidentă, în multe alte situații, este dificil de determinat cauza. În plus, severitatea durerii oculare nu indică cât de gravă este cauza acesteia. Cu alte cuvinte, o problemă relativ minoră, cum ar fi o zgărietură superficială a corneei poate fi foarte dureroasă, deoarece corneea este printre cele mai sensibile țesuturi din organism, densitatea nervilor senzoriali în cornee putând fi de până la 500 de ori mai mare decât cea a pielii. Sensibilitatea mare a corneei este extrem de utilă, pentru că este prima linie de apărare a ochilor împotriva mediului extern. Dar cele mai multe dintre afecțiunile oculare foarte grave – printre care cataracta, degenerescența maculară, cel mai frecvent tip de glaucom, retina desprinsă și retinopatia diabetică – nu provocă nici un fel de dureri oculare. Concluzia este ca nu trebuie să ne bazăm doar pe semnalele de alarmă dureroase ca să prevenim problemele grave ale ochilor.  Din fericire, ochiul este organul care se vindecă cel mai repede. Insă, regula generală care ne poate feri de complicații oculare este: durerea de ochi este o urgență și trebuie acționat rapid, mergând de urgență la oftalmolog — la fel ca atunci când în fața mașinii pe care o conducem apare brusc o alta mașină și trebuie acționat rapid, apăsând puternic pe frană.


  • 0

Istoria fascinantă a lentilelor de ochelari

Category : Uncategorized

Problemele de vedere au existat dintotdeauna și pentru o lungă perioadă de timp de la apariția omului, acestea au fost de nerezolvat. Deși se observase încă din antichitate că lentilele (care se pare că datează încă de pe vremea Egiptului Antic), cristalele ori recipientele din sticlă umplute cu apă îmbunătățesc vederea atunci când sunt folosite în acest scop, primii ochelari practici nu au apărut până în secolul al XIII-lea. Astfel, în jurul anului 1285, în Italia, prima pereche de ochelari a văzut lumina zilei (sau mai bine spus: a ajutat pe cineva să vada lumina zilei).

Primii ochelari aveau lentile convexe montate în rame de os, metal sau piele care se sprijineau doar pe nas ori se țineau cu mâna și corectau doar hipermetropia sau prezbiopia. Ochelarii pentru corectarea miopiei au apărut după mai mult de un secol, în prima parte a anilor 1400, aceștia folosind lentile concave. Deși erau folosite pentru îmbunătățirea vederii, până în anul 1604 nu s-a cunoscut mecanismul prin care lentilele convexe și concave corectau prezbiopia și miopia. În acel an, Johannes Kepler a publicat o lucrare în care explica în mod corect aceste lucruri.

Lentilele bifocale (pentru corectarea miopiei și prezbiopiei) au fost inventate de către Benjamin Franklin, care era și miop și prezbiop, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Lentilele cilindrice, pentru corectarea astigmatismului, au fost inventate o jumătate de secol mai târziu, în 1825, de către George Airy.

Lentilele progresive au apărut relativ recent, respectiv la jumătatea secolului XX, fiind create de către Essilor.

În tot acest timp, ramele ochelarilor au continuat să evolueze. La început, le lipseau brațele și se țineau cu mâna sau se sprijineau doar de nas. În anii 1600 au apărut ramele care se fixau pe cap cu ajutorul unor panglici sau sfori prinse de margini (acolo unde se prind astăzi brațele), iar în jurul anului 1730 au apărut ramele așa cum le cunoaștem, cu brațe care se sprijină pe urechi.

Ochelarii de soare provin se pare din China, secolul al XII-lea, însă ochelarii de soare moderni datează de la începutul secolului XX.

Lentilele ochelarilor au fost multă vreme confecționate din sticlă însă, deși mai există și acum lentile din sticlă, ochelarii moderni au în general lentile din plastic sau policarbonat, mai ușoare, mai rezistente și mai estetice.

La ora actuală există ochelari cu lentile polarizante, anti-zgârieturi, hidrofobe, anti-aburire, antireflex, iar ramele sunt foarte ușoare sau inexistente (în cazul în care brațele se montează direct pe lentile) și pot fi confecționate inclusiv din aliaje de metal cu memorie. Oare ce ne rezervă viitorul?


  • 0

Prevenția, cheia succesului

Category : General

O vedere clară implică un proces complex de colectare, concentrare, traducere și transpunere a luminii în imagini.

Pe măsură ce îmbătrânim, ochii și mecanismele sale sensibile sunt susceptibile de diverse afecțiuni. Este foarte important să acordăm atenție oricărei schimbări care apare în procesul vederii, pentru a depista din timp bolile care ne pot afecta vederea.

Unele boli de ochi, precum glaucomul sau retinopatia diabetică nu prezintă simptome în stadiile lor incipiente, astfel încât este posibil să nu știm că avem o problemă, până când boala ajunge într-un stadiu mai avansat, iar acest lucru poate face tratamentul mai dificil și problema mai greu de gestionat. De aceea, consultațiile oftalmologice regulate sunt esențiale pentru a diagnostica din timp și pentru a beneficia de tratament pentru orice problemă oculară care ar putea apărea. Depistarea precoce şi tratamentul inițiat în fază incipientă pot încetini sau chiar reversa progresia anumitor boli ale ochilor.

Examenul oftalmologic nu este nici invaziv, nici dureros. Specialistul vederii efectuează, de obicei, un examen de bază al ochilor, care constă într-o verificare externă a ochilor, pleoapelor și zonelor limitrofe, precum și o examinare a anumitor părți ale ochilor, cum ar fi conjunctiva, sclera, corneea și irisul, pentru a identifica posibile semne de boală. Alte tipuri de examinări constau în: testarea vederii cu sau fără ochelari de corecție, evaluarea reflexelor pupilei, o verificare a mușchilor ochilor, testarea vederii periferice, examinarea părții din față a ochilor cu ajutorul microscopului, teste de presiune și o examinare a fundului de ochi.

Examenele oftalmologice este bine să fie inițiate timpuriu, fiind recomandată o primă consultație din partea medicului pediatru pentru copiii în vârstă de până la 3 ani, pentru a depista din timp orice posibilă afecțiune. Unele dintre afecțiunile care ar putea apărea până la această vârstă sunt privirea încrucișată (strabismul), ambliopia și miopia. De la vârsta de 4 ani, vederea copilului trebuie testată anual sau la doi ani, printr-un controlul oftalmologic de rutină. În cazul în care există un istoric în familie de afecțiuni oftalmologice sau în cazul unui traumatism la ochi, este importantă efectuarea unui control oftalmologic complet.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, în special după 40 de ani, crește riscul apariției afecțiunilor oculare datorate vârstei. De aceea, este important să acordăm atenție simptomelor care semnalează afecțiuni comune ale ochilor cum ar fi: tulburările de vedere sau durerile, flash-urile (strălucirile) sau obiectele care par că plutesc în câmpul nostru vizual, liniile distorsionate, ochii uscați asociați cu senzația de mâncărime sau arsură. Chiar dacă nu sesizăm nicio modificare a vederii, este recomandat să efectuăm un control oftalmologic la vârsta de 40 de ani. Specialistul vederii va evalua și ne va recomanda frecvența cu care trebuie să facem controalele oftalmologice regulate după această vârstă.

O categorie importantă o reprezintă persoanele care au factori de risc pentru apariția afecțiunilor oculare: persoanele cu diabet zaharat, hipertensiune arterială, persoanele cu istoric familial de boli ale ochilor, cum ar fi glaucomul, sau cei care sunt sub tratament cu medicamente care pot afecta ochii. Persoanele din această categorie este recomandat să își programeze vizite la specialistul vederii mai des și să se adreseze acestuia pentru a stabili intervalul dintre vizitele și controalele medicale, care trebuie respectat cu strictețe.

Aşa cum prin metode relativ simple ne putem întreţine frumuseţea corporală, la fel ne putem întreţine şi sănătatea ochilor cu o simplă vizită anuală la specialistul vederii — şi implicit, ne putem prezerva unul dintre simţurile critice prin intermediul căruia vedem şi înţelegem lumea şi viaţa. Astfel că vizita la specialistul vederii trebuie să facă parte din agenda noastră anuală de prevenție și îngrijire personală.


  • 0

Vederea la bebeluși

Category : Uncategorized

Venirea pe lume a unui copil este întotdeauna un motiv de bucurie pentru părinţi şi pentru întreaga familie. Mulţi părinţi se întreabă înainte ca cel mic să vină pe lume: oare cu cine va semăna, ce culoare de ochi va avea, îşi va păstra culoarea ochilor de la naştere, sau aceasta se va schimba? Culoarea ochilor unui copil reprezintă un subiect de discuţie destul de frecvent în rândurile părinţilor, şi nu numai. Atunci când ne referim la culoarea ochilor, vorbim despre culoarea irisului – inelul muscular din jurul pupilei, care controlează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Spre deosebire de iris, pupila va fi întotdeauna neagră, iar sclera va fi albă, cu excepţia câtorva afecţiuni care îi poate modifica culoarea, cum a fi icterul sau inflamaţiile, care pot schimba culoarea sclerei în galben, respectiv sau roz, chiar roşu.
Culoarea irisului, la fel ca şi cea a părului şi a pielii, depinde de o proteină numită melanină. Organismul nostru deţine celule specializate, numite melanocite, a căror sarcină este aceea de a secreta melanină acolo unde este nevoie, inclusiv în iris. Atunci când se naşte, un copil va avea ochii de culoare gri sau albastru, deoarece melanina nu este de obicei prezentă la naştere, ci se dezvoltă odată cu vârsta. De-a lungul timpului, dacă melanocitele secretă o cantiate mică de melanină, copilul va avea ochi albaștri. În cazul în care cantitatea de melanină este mai mare, atunci ochii copilului vor fi verzi sau de culoarea alunei, iar atunci când melanocitele secretă o cantitate mare de melanină, ochii devin căprui – cea mai frecventă culoare de ochi -, iar în unele cazuri, ochii pot părea negri. Este nevoie de aproximativ un an pentru ca melanocitele să îşi finalizeze activitatea, de aceea, până la această vârstă culoarea ochilor copiilor nu este definitivă.
Culoarea ochilor este o caracteristică genetică, iar felul în care copilul va arăta, inclusiv culoarea ochilor este determinat de materialul genetic cu care fiecare părinte contribuie la conceperea copilului. Doi părinţi cu ochi albaştri sau cu ochi căprui vor avea, cel mai probabil, copii cu ochi albaştri, respectiv căprui, dar acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată. Copiii pot avea altă culoare a ochilor decât părinţii lor. De exemplu, dacă unul dintre bunici are ochi albaștri, iar părinţii nu, sunt şanse ca cel mic să aibă ochi albaştri. De asemenea, dacă unul dintre părinți are ochi căprui, iar celălalt ochi albaștri, sunt şanse ca cel mic să aibă una dintre cele două culori. Există şi cazuri în care copilul are un ochi căprui şi unul albastru – în acest caz este indicat un consult medical, deoarece este posibil să fie vorba despre o boală genetică rară, numită sindromul Waardenburg.
Părinții observă de multe ori că ochii nou-născuților par să se încrucişeze din când în când. În primele 6 luni de viață acest lucru poate fi normal. Pentru a se uita la un obiect, creierul trebuie să știe unde să îndrepte ochii. În primele 2 până la 4 săptămâni de viață, vederea nu este suficient de precisă pentru ca ochii copilului să se focalizeze pe un obiect pentru mai mult timp. Părinții de multe ori au senzaţia că nou-născuții se uită pe lângă ei şi nu la ei, iar acest lucru este adevărat. Cu toate acestea, până în patra săptămână de viață, copilul se va focaliza asupra feţei părinţilor atunci când sunt ţinuţi în braţe.
Cea mai mare parte a dezvoltării vizuale are loc în creier, nu în ochi. Una dintre cele mai mari provocări pentru creierul în curs de dezvoltare este aceea de a coordona semnalele vizuale dintr-o parte în alta. Semnalele nervoase de la ochi circulă prin nervii optici și se despart în ambele părţi ale creierului. Pentru a da sens acestor semnale, cele două părți ale creierului trebuie să coopereze, comparând informațiile și coordonând mișcarea ochilor în direcția dorită. Pana la vârsta de 2 luni, părinţii pot observa că bebeluşul va urmări fața părintelui sau o jucărie pentru puţin timp, apoi va pierde focalizarea, pe măsură ce privirea lui se mişcă dintr-o parte în alta. Cu toate acestea, până la vârsta de 2 luni, el ar trebui să poată urmări cu privirea de la dreapta la stânga și înapoi.
Următorul punct de referinţă în dezvoltarea vizuală a unui copil are loc la vârsta de 6 luni. Până în acest moment cele două părți ale creierului sunt coordonate, iar ochii pot urmări împreună un obiect. La această vârstă, bebeluşul recunoaşte obiectele şi poate face diferenţa între ele.
La vârsta de 8 luni, bebeluşul vede mai bine lucrurile aflate în apropiere, dar se descurcă şi la distanţă. Tot la această vârstă, culoarea ochilor va fi aproape de cea finală, deşi încă mai pot apărea modificări subtile de culoare. Până la vârsta de 12 luni, copilul are dezvoltată vederea binoculară, adică îşi foloseşte ambii ochii în acelaşi timp, dar şi vederea stereoscopică.
Primul examen oftalmologic al copilului ar trebui să aibă loc între 6 şi 12 luni, chiar dacă nu există probleme evidente cu ochii sau vederea. În cadrul acestei examinări, specialistul va face testări pentru miopie, hipermetropie, astigmatism sau alte probleme oculare și va evalua abilitatea de mișcare a ochilor. Identificarea oricărei probleme este important să fie făcută cât mai devreme, deoarece problemele de dezvoltare a vederii și de sănătate a ochilor sunt mai ușor de corectat dacă tratamentul începe devreme.