Author Archives: admin

  • 0

Cum ne ajută ochelarii de soare?

Category : Uncategorized

A venit primăvara și odată cu ea, și-a făcut simțită prezența soarele, care ne încântă cu caldura sa! Așa că este timpul să ne scoatem ochelarii de soare la plimbare, pentru ca ochii noștri să se poată bucura de soare, fără nicio daună.  Ochelarii de soare fac parte de ceva vreme din viața noastră și au fost creați cu scopul de a ne proteja ochii de lumina soarelui, chiar dacă, în timp, ei au devenit și accesorii la modă. Când vine vorba despre ochelarii de soare, cu toții știm că ei ne oferă beneficii, în special când este vorba de protecția ochilor împotriva radiațiilor dăunătoare și a razelor ultraviolete. Dar în plus, sunt și alte beneficii pe care aceștia le oferă, despre care vom discuta în acest articol.

Protecția de calitate se realizează cu ochelari de soare de calitate, de aceea este important să alegem ochelarii de soare care ne oferă o protecție maximă împotriva radiațiilor UV. Razele ultraviolete ale soarelui nu pot fi percepute, ele pătrund chiar și prin nori, prin urmare impresia că suntem protejați de radiațiile UV atunci când este înnorat sau când nu suntem afară, este greșită. Radiațiile UV pot cauza probleme organismului nostru, pot fi foarte nocive pentru ochi și pot provoca potențiale daune permanente retinei și corneei. În plus, lumina strălucitoare vizibilă a soarelui poate fi de asemenea dăunătoare ochilor noștri. Apărarea naturală de lumina puternică constă în a miji ochii. Dar chiar dacă facem acest lucru, lumina stralucitoare, care încă mai pătrunde în ochi, poate fi extrem de dăunătoare pentru ochii neprotejați. Mai mult decât atât, acest reflex de a miji ochii poate duce la apariția prematură a ridurilor din jurul ochilor și poate contribui la oboseala ochilor. Pentru a preveni toate aceste neajunsuri, o simplă pereche de ochelari de soare de calitate este absolut necesară și este o soluție sigură și cât se poate de la îndemână pentru fiecare dintre noi (comparativ cu neplăcerile și daunele pe care le poate provoca lipsa lor).

Purtarea ochelarilor de soare este benefică și în alte situații. De exemplu, este ușor să fim distrași atunci când nu vedem bine din cauza soarelui și a strălucirii sale orbitoare cauzate de reflexia pe suprafețe plane, numită lumină polarizantă. Acest lucru se aplică în multe situații, ca de exemplu atunci când ne aflăm într-o intersecție aglomerată, sau atunci când șofăm, sau atunci când vrem să fim atenți la ceva. Astfel, ochelarii de soare nu ne oferă doar protecție împotriva radiațiilor nocive, dar ne îmbunătățesc și vederea în zilele însorite, prevenind în același timp riscurile de accidente.

Mulți oameni suferă de sindromul ochiului uscat, afecțiune care apare mai ales din cauza unor factori de mediu. Medii cu vânt, mai ales cele din zonele cu climă uscată, pot conduce cu ușurință la uscarea pielii și ochilor, cauzând sindromul ochiului uscat. Ochelarii de soare ne protejează împotriva acestui sindrom prin blocarea vântului și a prafului care ne-ar putea intra în ochi. Cu ajutorul ochelarilor de soare ne putem de asemenea proteja ochii și de diverse resturi care pot zbura prin aer, mai ales în zilele cu vânt. Să nu uităm că, dacă corpul nostru se poate vindeca în timp de anumite dauze fizice, uneori, daunele fizice cauzate ochilor ar putea să ne marcheze toată viața.

Ochelarii de soare ne pot ajuta să ne apărăm și să ne simțim bine. Pe lângă beneficiile expuse mai sus, ei pot fi asociați și unui anumit statut – de persoană în pas cu moda și încrezătoare în sine. Pănâ la urmă, să nu uităm faptul că percepția este realitate.

Iată câte beneficii diverse ne oferă purtarea unei simple perechi de ochelari de soare. Este vorba în principal de a ne păstra ochii sănătoși cât mai mult timp posibil, căci de noi depinde să folosim mijloacele de prevenție pe care le avem la îndemână pentru a ne bucura de sănătatea noastră și a ochilor noștri.


  • 0

Lentilele și detaliile care fac diferența

Category : Uncategorized

Când vine vorba despre vedere, orice detaliu contează! Prevenția face diferența, lentilele, diagnosticarea corectă, monitorizarea evoluției vederii – totul contează! Alegerea unor lentile potrivite este esențială când achiziționăm o pereche de ochelari. Stilul nostru de viață și nevoia pe care o satisface o pereche de ochelari determină tipul de lentile și rame pe care le alegem. Atât materialul din care sunt realizate, cât și tratamentele aplicate pe lentile pot îmbunătăți performanța și aspectul acestora. Gândiți-vă la tratamente ca la niște straturi care pot fi aplicate peste lentilele alese pentru a crește confortul vizual, și a le proteja de anumiți factori care pot afecta claritatea vederii.

Tehnologia a evoluat foarte mult în ultimii ani, ceea ce a făcut ca astăzi să avem la dispoziție diverse tipuri de tratamente pentru lentile, precum tratamentul anti-reflex, hidrofob, oleofob, anti-static, tratamentul împotriva zgârieturilor și aburirii și tratamentul UV.

Tratamentul anti-reflex este un tratament microscopic multistrat subțire, care elimină reflexiile de pe suprafața exterioară și interioară a lentilei. Acest lucru face ca lentilele să devină aproape invizibile, astfel încât cei aflați în fața noastră să se uite în ochii noștri și să nu fie distrași de reflexiile de pe lentilele ochelarilor noștri. Tratamentul anti-reflex elimină și efectul de strălucire cauzat de lumina care reflectă din lentilele noastre. Eliminând reflexiile, acest tratament aplicat lentilelor asigură o mai bună vedere pentru șofatul pe timp de noapte precum și o vedere mai confortabilă pentru citit și pentru utilizarea calculatorului. Tratamentul anti-reflex este recomandat pentru toate tipurile de lentile, dar în mod special pentru cele din policarbonat și cele cu indice de refracție ridicat, care reflectă mai multă lumină decât lentilele de sticlă sau cele din plastic obișnuit. De asemenea, lentilele asferice, care au curbe mai plate decât lentilele obișnuite, de multe ori cauzează reflexii mai vizibile, astfel încât se recomandă tratamentul anti-reflex și pentru acest tip de lentile. Pentru un confort superior în toate condițiile de iluminare, specialiștii vederii recomandă aplicarea tratamentului anti-reflex pe lentilele fotocromatice (Transitions), datorită faptului că îmbunătățește transmisia luminii prin lentile în timpul șofatului pe timp de noapte și ajută la reducerea reflexiei, în condițiile de iluminare puternică pe timp de zi.

Tratamentele de tip hidrofob, oleofob și antistatic reduc la minim aderența picăturilor de apă, a prafului și a murdăriei pe suprafața lentilelor, păstrând astfel lentilele curate pentru mai mult timp și ușurând curățarea lor.

Niciun fel de lentile de ochelari, nici măcar cele din sticlă, nu sunt rezistente la zgârieturi. Lentilele tratate pe exterior și interior cu un strat transparent rezistent la zgârieturi au o suprafață mai dură, care rezistă mai bine la zgârieturile provocate de căderile accidentale pe podea, sau la ștergerea cu  prosop de hârtie. În special lentilele de ochelari pentru copii au un strat mai dur, rezistent la zgârieturi. Cele mai multe lentile de ochelari, inclusiv cele cu indice de refracție ridicat și cele din policarbonat și Trivex au din construcție, un strat rezistent la zgârieturi. Datorită faptului că tratamentul anti-zgârieturi este uneori opțional, dacă dorim ca lentilele să aibă o durabilitate sporită, este bine să cerem un tratament anti-zgârieturi pentru lentilele noastre. Chiar dacă tratamentul anti-zgârieturi crește durabilitatea lentilelor, trebuie să știm că nici cele mai bune tratamente anti-zgârieturi nu ne pot proteja complet lentilele de uzura obișnuită. Astfel, pentru a ne păstra ochelarii în formă optimă o perioadă cât mai lungă, trebuie să îi ținem în etui atunci când nu îi purtăm și să curățăm lentilele cu microfibră și soluție de curățat specială, recomandată de optician.

Diferențele de temperatură dintre exterior și interior din anotimpul rece pot crea neplăceri purtătorilor de ochelari, din cauza aburirii lentilelor. Acest lucru se întâmplă întotdeauna prin trecerea de la un mediu rece la unul cald. Aburirea reprezintă vaporii de apă ce se condensează în picături foarte fine pe suprafața lentilei, fapt care limitează considerabil vederea și poate reprezenta și o problemă de siguranță. Essilor, lider mondial în fabricarea lentilelor de ochelari, a găsit o soluție la această problemă și a creat OptiFog, o descoperire revoluționară de combatere a aburirii lentilelor de ochelari, rezultat al muncii neobosite a departamentului de Cercetare și Dezvoltare. Optifog este cea mai bună și durabilă protecție împotriva aburirii lentilelor. Lentilele OptiFog™ au un tratament unic care împiedică aburul să obstrucționeze vederea, oferindu-le purtătorilor de ochelari o vedere clară, fără distorsiuni sau pierdere a contrastului. Lentilele OptiFog™ se folosesc împreună cu soluția OptiFog Activator, care distribuie uniform picăturile de apă, formând o peliculă de apă invizibilă ce se va evapora ulterior. Suprafața lentilelor se șterge ușor cu o microfibră, având grijă să aplicăm soluția OptiFog Activator pe toată suprafața lentilei. Cu OptiFog™ purtătorii de ochelari vor descoperi că vederea lor devine perfectă, fără urmă de aburire timp de o săptămână. OptiFog™ este disponibil pentru lentile incolore, fotocromatice și de soare, din plastic, policarbonat sau lentile cu indice de refracție ridicat.

Un alt tratament extrem de benefic pentru lentile este un colorant invizibil care blochează radiațiile UV. La fel cum cremele de protecție solară ne protejează pielea de radiațiile UV, tratamentul de protecție împotriva radiațiilor UV pentru lentilele de ochelari blochează aceleași radiații pentru a ne proteja ochii. Supraexpunerea la radiațiile ultraviolete este considerată o cauză de apariție a cataractei, a deteriorarorii retinei și a altor probleme oculare. Lentilele de ochelari din plastic obișnuit blochează cea mai mare parte a luminii UV, dar adăugarea unui colorant de blocare a radiațiilor UV crește protecția împotriva razelor UV la 100%, pentru un plus de siguranță. Și alte materiale pentru lentilele de ochelari, inclusiv policarbonatul și majoritatea lentilelor cu indice de refracție ridicat au 100% protecție UV încorporată, astfel încât un tratament suplimentar nu este necesar pentru aceste lentile.

Lentilele fotocromatice blochează de asemenea în proporție de 100% radiațiile solare UV, fără a fi nevoie de tratament suplimentar UV.

Iată că, deși aceste tratamente care se aplică lentilelor nu sunt întotdeauna vizibile, ele ne protejează ochii și ne ajută să vedem lumea înconjurătoare în culori vii și clare, indiferent de mediul în care ne aflăm.


  • 0

Lacrimile și ochii uscați

Category : Uncategorized

Cu toții cunoștem expresia “a plânge cu lacrimi de crocodil” – însă în realitate, nu am fost martori la vreo scenă emoționantă cu crocodili care plâng. Însă, când vine vorba de oameni și lacrimi, lucrurile stau altfel. Fie că este vorba de emoții sau de factori externi, lacrimile sunt reale și joacă un rol esențial în sănătatea ochilor.

Dar cine nu a avut măcar o dată senzația de ochi uscați? Imaginea adesea asociată cu această senzație este cea de pământ arid, uscat și crăpat. Când suprafața ochilor nu este lubrifiată corespunzător de către glandele lacrimale și umiditatea ochilor este sub limita optimă, ne confruntăm cu sindromul ochilor uscați, care apare preponderent la femei, comparativ cu bărbații.

Ca să înțelegem procesul de lubrifiere al ochilor, trebuie să înțelegem cum se produce lăcrimarea și ce sunt în esență lacrimile. Lacrimile nu sunt doar un răspuns la emoții sau o reacție reflexă la anumiți stimuli externi, ci în esență, sunt un scut al ochilor. Ele sunt produse, în mare parte, de către glandele lacrimale aflate în interiorul pleoapelor superioare, localizate deasupra fiecărui gob ocular, și distribuite pe cornee prin fiecare clipire – formând astfel o peliculă protectoare. Trebuie menționat aici faptul că femeile și bărbații clipesc la fel de des (studiile demonteză mitul conform căruia femeile clipesc mai des decât bărbații), respectiv de 14-15 ori pe minut, în timp ce femeile care iau anticonceptionale clipesc cu 32% mai des decât restul, adică de 18-19 ori pe minut. De fiecare dată când clipim ne lubrifiem ochii.

Compoziția lacrimilor este complexă – practic, pe lângă apă, ele conțin mucus, uleiuri grase și peste 1500 de proteine diferite care protejează ochii de mediul înconjurător, iritanți și agenți patogeni infecțioși, menținând suprafața ochilor netedă și clară. Lacrimile se formează în trei straturi:

  • un strat interior mucos, care are rolul de a răspândi în mod egal apa pe cornee;
  • un strat de mijloc apos, care conține porțiunea apoasă a lacrimilor, precum și proteinele solubile în apă, cu rol în hrănirea corneei și conjunctivei;
  • un strat exterior gras, care încetinește procesul de evaporare a lacrimilor și le ajută să rămână un timp mai îndelungat pe ochi.

Senzația de ochi uscați poate apărea când scade cantitatea de lacrimi, când se accelerează evaporarea lacrimală sau când compoziția lacrimilor este necorespunzătoare calitativ. Există de asemenea o multitudine de factori care pot favoriza sindromul ochilor uscați, printre care:

  • anumite medicamente antihistaminice şi decongestionante, antihipertensive, antidepresive, tratamente de substituţie hormonală, contraceptive;
  • înaintarea în vârstă, după 50 ani;
  • anumite boli precum: diabetul zaharat, artrita reumatoidă, lupusul, sclerodermia, sindromul Sjogren, tulburările tiroidiene sau deficitul de vitamină A;
  • femeile, mai ales la menopauză, sunt mai predispuse decât bărbații la uscarea ochilor;
  • vântul, fumul și aerul uscat;
  • alergiile de sezon;
  • șofatul, cititul și expunerea îndelungată la ecranele digitale;
  • radioterapia oculară;
  • dieta săracă în vitamina A;
  • chirurgia oculară cu laser.

În principiu, fie care problemă are o rezolvare – așa stau lucrurile și cu ochii uscați – știind care e cauza acestui fenomen, medicul oftalmolog poate recomanda o soluție. Aceasta poate fi chiar recipientul cu lacrimi artificiale. În orice caz, dacă vă simțiți ochii uscați, nu rămâneți pasivi, mergeți imediat la un oftalmolog să rezolvați problema.


  • 0

Bernard Maitenaz, inventatorul lentilelor progresive

Category : Uncategorized

Mergând pe urmele lentilelor progresive, ajungem în anul 1959, la inventatorul lor, Bernard Maitenaz și la compania Essilor, care a oferit pentru prima dată această soluție pentru prezbiopi: lentilele Varilux.

Bernard Maitenaz s-a născut pe 29 septembrie 1926 în Joinville-le-Pont, Franța și a absolvit „École Supérieure d’Optique” și „École Nationale Supérieure dee Arts et Métiers”. În 1948, a început să lucreze pentru compania „Société des Lunetiers” unde au lucrat de asemenea tatăl și bunicul său. Inițial, Bernard a fost angajat pe poziția de inginer de cercetare, urmând ca în 1951 să devină șeful diviziei de cercetare, iar 2 ani mai târziu, în 1953, a devenit director tehnic. În aceeași perioadă, și-a început cercetările în domeniul lentilelor multifocale. Câțiva ani mai târziu, în 1959, Société des Lunetiers lansa prima lentilă progresivă din lume: Varilux I.

În anul 1966, pasiunea și rezultatele muncii sale de până atunci, l-au propulsat pe Bernard pe poziția de director al departamentului tehnic, poziție din care a continuat activitatea de cercetare. Astfel, în 1972, au apărut lentilele progresive Varilux II Multi-design. În același an au fuzionat cele 2 companii Essel și Silor, formând compania Essilor, avându-l la cârma departamentului de cercetare și dezvoltare pe Bernard Maitenaz.

În perioada 1977 – 1980, Bernard a fost Președintele companiei BBGR parte din Grupul Essilor, iar în 1979 acesta a devenit Managing Director al Grupului Essilor. 10 ani mai târziu, în 1990, acesta a preluat de la Anatole Temkine și Rene Grandperret funcția de Președinte a Grupului Essilor, demarând o campanie de cucerire de noi piețe și consolidând astfel poziția internațională a Grupului Essilor.

Liderul Mondial în lentilele de corecție a vederii, Essilor, îl are și astăzi pe Bernard Maitenaz ca Președinte de Onoare al Grupului. Acesta crede cu tărie în potențialul Essilor de a continua și în viitor creșterea, în același ritm susținut ca în timpul mandatului său.

În 1988 Bernard Maitenaz a obținut titlul de Doctor în Științe Oculare de la Universitatea din Boston și titlul de Doctor Honoris Causa de la Universitatea din Montreal, în 1989 a primit medalia de Ofițer al Legiunii de onoare, în 1998, a fost decorat cu Ordinul Național de Merit, în 2009 a primit premiul onorific al Inginerului-Inventator Chéreau-Lavet pentru inventarea lentilelor progresive, iar în 2004 a primit Premiul Appolo din partea Asociației Americane de Optometrie.

Inginer, optician, inventator și director al companiei Essilor, Bernard Maitenaz este un exemplu de pasiune, viziune și muncă încununată de succes.

Cât despre prima lentilă Varilux®, aceasta nu a fost doar prima lentilă progresivă din lume, ci chiar lentila progresivă care revoluționat vederea prezbiopilor. Din 1959 și până astăzi, Essilor a brevetat peste 50 de invenții în domeniul tehnologiei lentilelor progresive și a împins constant granițele vederii, pe baza înțelegerii aprofundate a nevoilor presbiopilor, făcând din lentilele Varilux® numărul 1 mondial de lentile progresive.


  • 0

Frigul – prieten sau dușman?

Category : Uncategorized

Omul este adaptat la căldură, la mediul în care au trăit strămoșii noștri acum mai bine de 3 milioane de ani. Însă, România este o țară cu o climă temperată, care ne oferă varietate în forma celor 4 anotimpuri, astfel că ne întrebăm: ce efect are iarna și în particular frigul asupra noastră?

Brrrrrrrrr! Acesta ar fi răspunsul cel mai scurt la această întrebare. Mai pe larg, frigul ne face pielea de găină. V-ați întrebat vreodată de ce atunci când ne este frig ni se face „pielea de găină” și ce rol joacă acest fenomen fiziologic? Ei bine, această reacție la frig face ca mușchii din jurul fiecărui fir de păr să se contracte, încrețind și ridicând pielea. În timp ce pielea netedă și relaxată se transformă în „piele de găină”, organismul este încălzit suplimentar de tensiunea musculară provocată de piloerecţie. Această reacție la frig este mult mai ușor vizibilă la mamiferele cu blană (vedem cum blana se zbârlește) și joacă un rolul important, deoarece stratul de aer dintre peri și piele protejează împotriva frigului ca o izolație suplimentară. Un strat mai gros de blană înseamnă mai multă căldură reținută. Acum probabil că vă întrebați probabil ce legătura este între părul de găină la om și povestea cu mamiferele îmblănite? Dar asta este o altă poveste demnă de subiectul ei, separat. Să continuăm incursiunea în subiectul nostru principal: frigul.

Temperaturile scăzute cer straturi adiționale de protecție nu doar împotriva frigului, ci mai ales împotriva efectelor sale “adverse”. Corpul nu este în largul său la temperaturi foarte scăzute, când frigul își găsește o portiță de intrare printr-un anume punct (picioare, gât, cap, mâini etc.), ajungând apoi să pună stăpânire pe noi. De aceea, ne aliem împotriva frigului cu spațiile închise, hainele groase, alimentele bogate în grăsimi, ceaiurile calde, focul, mișcarea – fiecare cu ce i se potrivește.

Iată câteva dintre efectele negative ale frigului:

  1. Atacurile de astm

Aerul rece care pătrunde cu rapiditate în plămâni poate declanșa spasme la nivelul plămânilor. Iarna, ieșim afară să dăm zăpada la o parte, cei mici ies la joacă, ne deplasăm pe jos cu rapiditate și câteodată cărând greutăți, către un punct sau altul – efortul suținut și respiratul pe gură pot duce la astfel de probleme. Nu toată lumea însă simte la fel frigul.

  1. Starea de tristețe sau depresie

Omul este dependent într-un fel sau altul de lumină. Expunerea la soare favorizează producția de vitamina D care la rândul său, reglează sistemul imunitar și eliberează neurotransmițători care au efect asupra stării noastre de fericire. De aceea, în sezonul rece, este recomandat să suplimentăm cantitatea de vitamina D, deoarece lipsa soarelui reduce producția naturală de vitamina D, ducând la simptome de depresie, cunoscute sub numele de tulburare afectivă sezonieră (SAD – Seasonal Affective Disorder).

  1. Imunitatea scăzută

Prin suprimarea sistemului imunitar, frigul închide anumite căi de apărare pe care organismul le utilizează la adevărata lor capacitate când este cald. De aceea răcim mai des când este frig, facem gripă, avem probleme cu respirația, ne dor anumite părți ale corpului și de regulă obosim mai repede, căci corpul muncește mai mult pentru a-și menține constantă temperatura și sistemele de apărare naturale.

Dar frigul are și efecte pozitive – iată câteva dintre acestea:

  1. Arderea caloriilor

Metabolismul nostru este accelerat de către frig, impulsionat fiind de nevoia de a încălzi corpul, proces în care arde mai multe calorii – astfel se ocupă mai eficient de grăsimi. De aceea, mișcarea în aer liber în sezonul rece are efecte benefice asupra organismului.

  1. Îmbunătățirea funcțiilor cerebrale

Creierului nu-i plac temperaturile crescute și supraîncălzirea – a fost dovedit științific faptul că acesta preferă temperaturile mai scăzute (în jur de 16 grade Celsius) pentru a-și face treaba la cote optime. De asemenea, când afară este urât, stăm la adăpost și ne concentrăm mai bine asupra subiectelor de studiu. Deci, putem spune că frigul este propice.

  1. Scăderea inflamației

Cei care suferă de inflamație, știu că ieșirile afară și exercițiile în anotimpul rece îi ajută la dezinflamare. Frigul are efect vasoconstrictor, deoarece corpul luptă astfel împotriva frigului, pentru a păstra temperatura corpului la nivel optim.

Acestea sunt doar câteva exemple ale efectului frigului asupra organismului nostru, astfel că putem spune, ca și în multe alte cazuri, că frigul este așa cum îl percepem noi prin efectele sale: bun sau rău.


  • 0

Câte ceva despre ochelari

Category : Uncategorized

Problemele de vedere au existat dintotdeauna și pentru o lungă perioadă de timp de la apariția omului, acestea au fost de nerezolvat. Deși se observase încă din antichitate că lentilele (care se pare că datează încă de pe vremea Egiptului Antic), cristalele ori recipientele din sticlă umplute cu apă îmbunătățesc vederea atunci când sunt folosite în acest scop, primii ochelari practici nu au apărut până în secolul al XIII-lea. Astfel, în jurul anului 1285, în Italia, prima pereche de ochelari a văzut lumina zilei (sau mai bine spus: a ajutat pe cineva să vada lumina zilei).

Primii ochelari aveau lentile convexe montate în rame de os, metal sau piele care se sprijineau doar pe nas ori se țineau cu mâna și corectau doar hipermetropia sau prezbiopia. Ochelarii pentru corectarea miopiei au apărut după mai mult de un secol, în prima parte a anilor 1400, aceștia folosind lentile concave. Deși erau folosite pentru îmbunătățirea vederii, până în anul 1604 nu s-a cunoscut mecanismul prin care lentilele convexe și concave corectau prezbiopia și miopia. În acel an, Johannes Kepler a publicat o lucrare în care explica în mod corect aceste lucruri.

Lentilele bifocale (pentru corectarea miopiei și prezbiopiei) au fost inventate de către Benjamin Franklin, care era și miop și prezbiop, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Lentilele cilindrice, pentru corectarea astigmatismului, au fost inventate o jumătate de secol mai târziu, în 1825, de către George Airy.

Lentilele progresive au apărut relativ recent, respectiv la jumătatea secolului XX, fiind create de către Essilor.

În tot acest timp, ramele ochelarilor au continuat să evolueze. La început, le lipseau brațele și se țineau cu mâna sau se sprijineau doar de nas. În anii 1600 au apărut ramele care se fixau pe cap cu ajutorul unor panglici sau sfori prinse de margini (acolo unde se prind astăzi brațele), iar în jurul anului 1730 au apărut ramele așa cum le cunoaștem, cu brațe care se sprijină pe urechi.

Ochelarii de soare provin se pare din China, secolul al XII-lea, însă ochelarii de soare moderni datează de la începutul secolului XX.

Lentilele ochelarilor au fost multă vreme confecționate din sticlă însă, deși mai există și acum lentile din sticlă, ochelarii moderni au în general lentile din plastic sau policarbonat, mai ușoare, mai rezistente și mai estetice.

La ora actuală există ochelari cu lentile polarizante, anti-zgârieturi, hidrofobe, anti-aburire, antireflex, iar ramele sunt foarte ușoare sau inexistente (în cazul în care brațele se montează direct pe lentile) și pot fi confecționate inclusiv din aliaje de metal cu memorie. Oare ce ne rezervă viitorul?


  • 0

Câte ceva despre ochi

Category : Uncategorized

Ochii sunt parte a sistemului vizual, care la randul lui, face parte din sistemul senzorial. Sistemul senzorial însumează totalitatea organelor de simț prin intermediul cărora omul percepe mediul înconjurător și interacționează cu acesta. Indiscutabil, cea mai importantă componentă a sistemului senzorial o reprezintă sistemul vizual. Acesta ne oferă cele mai multe, complexe și utile informații din mediul înconjurător iar în lipsa lui viața ar oferi o experiență cu mult mai săracă. Sistemul vizual este format din ochi, nerv optic și creier. Ochiul, unul dintre cele mai complexe organe ale corpului omenesc, este și unul dintre cele mai importante organe. Importanța acestuia (și a simțului vizual în general) se poate deduce și din faptul că aproximativ un sfert din puterea de procesare a creierului este rezervată simțului vizual. Ochiul uman nu este nici pe departe cel mai performant, comparativ cu ochii altor viețuitoare. De exemplu, unele păsări de pradă au acuitatea vizuală de 8 ori mai mare decât cea a omului, în timp ce unele ierbivore au un camp vizual de 360 grade. Cu toate acestea, avand în vedere că omul are o vedere binoculară și stereoscopică, un număr suficient de celule fotoreceptoare (bastonașe și conuri), un bun raport între numărul de conuri și numărul de bastonașe, o mobilitate bună a ochilor și a gâtului și un creier uriaș cu care să proceseze stimulii vizuali, simțul vizual al omului este, în ansamblu, unul dintre cele mai avansate.

Dintre părțile componente ale ochiului sunt demne de menționat:

  • sclera, care este stratul exterior dur ce dă și menține forma ochiului și de care sunt atașați mușchii oculari;
  • corneea, care este partea din față a stratului exterior, transparentă, având rolul unei lentile ce focalizează lumina. Toată lumina care intră în ochi trebuie să treacă prin cornee;
  • umoarea apoasă, un lichid transparent aflat imediat în spatele corneei, distribuit în două cavități: camera anterioară, aflată în fața irisului și camera posterioară, din spatele irisului. Umoarea apoasă este produsă și evacuată în mod constant, ea avand mai multe roluri: contribuie la puterea dioptrică a ochiului, la menținerea presiunii oculare și la distribuția substanțelor hranitoare și de întreținere către cornee și cristalin (care nu sunt vascularizate).
  • uveea, stratul de sub scleră, este un înveliș vascularizat, care cuprinde, în partea din față, corpul ciliar și irisul. Corpul ciliar are rolul de a produce umoare apoasă și de a modifica forma și mărimea cristalinului pentru adaptarea vederii în funcție de distanță, iar irisul are rolul de a varia cantitatea de lumină care patrunde în ochi, pentru adaptarea vederii în funcție de luminozitate. Centrul irisului, mai exact orificiul din centrul irisului, se numește pupilă. Prin contracțiile și dilatațiile irisului, cantitatea de lumină care pătrunde în ochi prin pupilă poate varia de până la 30 de ori;
  • cristalinul, un lichid transparent conținut într-o membrană elastică, care contribuie la puterea dioptrică a ochiului și este singurul instrument cu ajutorul căruia ochiul se adaptează în funcție de distanță;
  • retina, al treilea și ultimul strat, acoperă pe interior partea posterioară a ochiului. Aici se formează imaginile captate de către ochi, imaginile fiind proiectate rasturnat pe retină. Creierul este acela care restabilește poziția corectă a imaginii. Retina conține, printre altele, celulele fotoreceptoare (conurile, care percep culorile și detaliile și bastonașele, care sunt responsabile de vederea în condiții de luminozitate slabă). În spatele retinei, în mijloc, se află foveea, care conține doar conuri și căreia îi datorăm vederea cu claritate a detaliilor fine. Tot pe retină se produce și rodopsina, substanța responsabilă cu transformarea radiației electromagnetice (lumina) în impulsuri nervoase care mai apoi ajung la creier și sunt interpretate. Retina consumă, proporțional, cel mai mult oxigen din organism.
  • umoarea vitroasă, un lichid transparent care umple tot restul ochiului și care protejează retina amortizând șocurile rezultate ca urmare a mișcării globului ocular și a mișcării  capului și contribuie la menținerea presiunii oculare.

Alte părți, care nu fac parte din ochiul propriu-zis dar care au diverse roluri în buna funcționare a ochiului ar fi:

  • aparatul lacrimal, format din glandele lacrimale, situate sub pleoapele superioare și ducturile care conduc lacrimile către suprafața oculară. Lacrimile îndeplinesc mai multe funcții, de la umezirea conjunctivei (stratul posterior al pleoapei) și până la înlăturarea corpurilor străine de la suprafața ochiului. Lacrimile sunt drenate, după folosire, în cavitatea nazală (acesta este motivul pentru care atunci când plângem ne curge și nasul).
  • pleoapele, care au rolul de a distribui secrețiile lacrimale pe întreaga suprafață a ochiului, de a înlătura corpurile străine, de a proteja împotriva diverselor corpuri care ar putea altfel intra în ochi și de a proteja ochii în cazul schimbărilor bruște în intensitatea luminoasă. De asemenea, clipitul ajută la secreția lacrimilor. În plus, genele, care sunt parte din pleoape, ajută la filtrarea micilor corpuri străine (praf, insecte) care altfel ar ajunge mai ușor pe suprafața ochiului și au și rolul unor antene, avertizând asupra proximității unui obiect (dacă atingeți genele veți observa că pleoapele se închid automat).
  • sprâncenele protejează ochii de ploaie sau transpirație, în anumite circumstanțe ajută la umbrirea ochilor și, la fel ca genele, împiedică pătrunderea în ochi a micilor corpuri străine și acționează ca niște antene, sensibilizând considerabil pielea în acel loc. În plus față de rolul pe care îl au în protejarea ochilor, sprâncenele au un rol important în comunicarea dintre oameni și în recunoașterea facială.

Ochii însă sunt doar instrumentele de detectat. Procesarea și înregistrarea imaginilor sunt realizate de către creier, la fel ca și în cazul celorlalte simțuri. Dacă facem o paralelă cu aparatul de fotografiat, corneea, umoarea apoasă și cristalinul sunt lentilele (cristalinul îndeplinește și funcția de zoom), irisul este diafragma, retina este filmul iar creierul este laboratorul fotografic în care se developează filmul și se realizează pozitivele.


  • 0

Afectiunile oculare

Category : General

Ați auzit cu siguranță, dacă nu ați folosit chiar, expresia “ochii sunt oglinda sufletului“. Nu șe cunoaște cât adevăr este în această afirmație, însă este perfect adevărat că ochii, la o examinare atentă și competentă, ne pot da indicii cu privire la existența unor boli, câteodată foarte grave, ce nu vizează ochii în mod direct ci alte părți ale corpului, ba chiar organismul în ansamblu, însă care au efecte și asupra ochilor.

Lista bolilor care afectează ochii într-un fel sau altul este interminabilă, așa că vom enumera aici cele mai frecvente astfel de afecțiuni și modul în care se manifestă la nivel ocular și vizual.

Diabetul este o afecțiune metabolică, cronică și care nu se poate vindeca — cel puțin deocamdată. O mare concentrație de glucoză în sânge, mai ales atunci când aceasta există de mai multă vreme, poate duce la absorbția de către cristalin a unor cantități de glucoză în urma căreia cristalinul își schimbă forma suficient de mult pentru a afecta vederea. Astfel, vederea încețoșată este în multe cazuri unul dintre simptomele după care diabetul este diagnosticat. Lucrurile nu se opresc aici în cazul diabetului; retinopatia diabetică, o afecțiune oculară gravă ce poate duce la orbire, este cauzată de posibile complicații pe termen lung ale diabetului. Această afecțiune oculară afectează până la 80% dintre pacienții care suferă de diabet de cel puțin 10 ani și este principala cauză a orbirii la persoanele de vârtsă activă.

Hipertensiunea arterială este o boală cronică ce este caracterizată de o presiune crescută a sângelui în artere. Această afecțiune, lăsată netratată, poate duce la apariția retinopatiei hipertensive, atunci când apar vătămări ale retinei însoțite uneori de afectarea vederii și de migrene. Hipertensiunea arterială poate fi depistată prin examinarea fundului de ochi.

Ateroscleroza este condiția în care arterele sunt îngustate în urma depunerii de materiale pe pereții interiori ai acestora. Așa cum am explicat și într-un articol anterior despre colesterol ;i ochi, această afecțiune poate rezulta în pierderea vederii într-unul dintre ochi. Și ateroscleroza poate fi depistată în urma examinării fundului de ochi.

Artrita reumatoidă (AE), una dintre cele mai răspândite boli ale articulațiilor, poate afecta și ochii. Astfel, una dintre complicațiile destul de frecvente ale AE este inflamația membranei care acoperă sclera (episclera), caz în care ochiul poate deveni roșu și dureros. De asemenea, AE poate declanșa Sindromul Sjogren, caracterizat prin lipsa lăcrimării.

HIV-SIDA, o afecțiune gravă caracterizată prin slăbirea progresivă a sistemului imunitar poate afecta la rândul ei și ochii. Astfel, aceasta cauzează destul de frecvent leziuni ale retinei (retinopatie) și poate cauza alte infecții virale mai grave ori desprindere de retină. Și HIV-SIDA poate fi identificată în urma examinării fundului de ochi.

Multe alte boli au manifestări la nivelul ochilor, putând astfel fi identificate ca atare, dintre care enumerăm pe scurt: trichineloza (edeme în jurul ochilor), bolile de ficat – cancerul, ciroza, hepatita (culoare galbenă în jurul ochilor), afecțiunile tiroidiene (ochi bulbucați), scleroza multiplă, sifilisul sau tumorile cerebrale (asimetrii ale pupilelor), afecțiunile neuromusculare (pleoape căzute) și altele.

De asemena, cu ocazia examinării fundului de ochi se pot depista, pe lângă unele dintre afecțiunile enumerate mai sus, anemii, poliglobulii, leucemie, tuberculoză, anomalii ale nervului optic sau alte defecte retiniene.

Ce părere aveți: sunt ochii oglinda sufletului?


  • 0

Energia cu care vedem

Category : General

Lumina este o formă de energie de care oamenii sunt dependenți, datorită faptului că razele ultraviolete de la soare stimulează producția de endorfine.

Așa cum materia nu este ceva continuu ci este formată din particule — protoni, neutroni, electroni, și energia este formată din unități indivizibile numite cuante. Unitățile luminii se numesc fotoni.

Majoritatea fotonilor care ajung pe Pământ provin din soare. Aceștia sunt produși în centrul soarelui în urma reacțiilor nucleare care au loc acolo, și au nevoie în medie de 1 milion de ani pentru a răzbate până la suprafața soarelui. Odată ajunși la suprafața soarelui, aceștia parcurg distanța până la Pământ în doar 8 minute — dacă se întâmplă ca Pământul să se afle în direcția traiectoriei lor. Dintre toți fotonii produși de către soare, pe Pământ ajunge doar o cantitate infimă. Se estimează că toată energia produsă de către soare într-o singură zi ar asigura necesarul energetic al omenirii pentru 1 milion de ani, la valorile actuale de consum.

Nu există fotoni în stare de repaus. Aceștia se află în continuă mișcare, călătorind în spațiul cosmic cu o viteză de aproape 300.000 km pe secundă, iar în alte medii (aer, apă, solide) cu viteze ceva mai mici, însă nu semnificativ mai mici.

Fotonii pot avea diferite valori energetice, în funcție de lungimea lor de undă: cei cu lungimi de undă mici conțin mai multă energie decât fotonii cu lungimi mari de undă, iar culorile, așa cum le percepem noi, reflectă această situație. Spectrul vizibil de către om se întinde de la culoarea violet, care este dată de fotoni cu lungimi de undă mai mici (și energie mai mare) până la culoarea roșie, care are o lungime de undă mai mare. Între aceste două extreme există albastru, verde, galben și portocaliu, în ordine descrescătoare în funcție de energie. Toate culorile pe care le percepem sunt cele de mai sus și combinații ale acestora. Există fotoni cu energii peste sau sub pragul percepției umane, cum ar fi, peste violet, ultravioletele, razele X și razele Gamma (cei mai energetici fotoni) sau, sub roșu, infraroșiile și undele radio.

Faptul că datorită fotonilor putem vedea este doar un aspect al incredibilei lor utilități. Practic, viața, așa cum o cunoaștem noi, nu ar fi posibilă fără fotoni. Pe langă faptul că aceștia încălzesc Pământul, permițând astfel existența apei în stare lichidă, plantele nu s-ar putea hrăni fără aportul luminii, iar fără plante nici viața animală nu ar fi posibilă.

Putem spune, fără să exagerăm câtuși de puțin, că datorăm totul luminii și că fiecare dintre noi beneficiază de această formă de energie, însă ne putem bucura pe deplin de ea atunci când putem vedea cu claritate tot ceea ce ne înconjoară.


  • 0

Când ne vedem cu specialistul vederii?

Category : General

O vedere clară implică un proces complex de colectare, concentrare, traducere și transpunere a luminii în imagini.

Pe măsură ce îmbătrânim, ochii și mecanismele sale sensibile sunt susceptibile de diverse afecțiuni. Este foarte important să acordăm atenție oricărei schimbări care apare în procesul vederii, pentru a depista din timp bolile care ne pot afecta vederea.

Unele boli de ochi, precum glaucomul sau retinopatia diabetică nu prezintă simptome în stadiile lor incipiente, astfel încât este posibil să nu știm că avem o problemă, până când boala ajunge într-un stadiu mai avansat, iar acest lucru poate face tratamentul mai dificil și problema mai greu de gestionat. De aceea, consultațiile oftalmologice regulate sunt esențiale pentru a diagnostica din timp și pentru a beneficia de tratament pentru orice problemă oculară care ar putea apărea. Depistarea precoce şi tratamentul inițiat în fază incipientă pot încetini sau chiar reversa progresia anumitor boli ale ochilor.

Examenul oftalmologic nu este nici invaziv, nici dureros. Specialistul vederii efectuează, de obicei, un examen de bază al ochilor, care constă într-o verificare externă a ochilor, pleoapelor și zonelor limitrofe, precum și o examinare a anumitor părți ale ochilor, cum ar fi conjunctiva, sclera, corneea și irisul, pentru a identifica posibile semne de boală. Alte tipuri de examinări constau în: testarea vederii cu sau fără ochelari de corecție, evaluarea reflexelor pupilei, o verificare a mușchilor ochilor, testarea vederii periferice, examinarea părții din față a ochilor cu ajutorul microscopului, teste de presiune și o examinare a fundului de ochi.

Examenele oftalmologice este bine să fie inițiate timpuriu, fiind recomandată o primă consultație din partea medicului pediatru pentru copiii în vârstă de până la 3 ani, pentru a depista din timp orice posibilă afecțiune. Unele dintre afecțiunile care ar putea apărea până la această vârstă sunt privirea încrucișată (strabismul), ambliopia și miopia. De la vârsta de 4 ani, vederea copilului trebuie testată anual sau la doi ani, printr-un controlul oftalmologic de rutină. În cazul în care există un istoric în familie de afecțiuni oftalmologice sau în cazul unui traumatism la ochi, este importantă efectuarea unui control oftalmologic complet.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, în special după 40 de ani, crește riscul apariției afecțiunilor oculare datorate vârstei. De aceea, este important să acordăm atenție simptomelor care semnalează afecțiuni comune ale ochilor cum ar fi: tulburările de vedere sau durerile, flash-urile (strălucirile) sau obiectele care par că plutesc în câmpul nostru vizual, liniile distorsionate, ochii uscați asociați cu senzația de mâncărime sau arsură. Chiar dacă nu sesizăm nicio modificare a vederii, este recomandat să efectuăm un control oftalmologic la vârsta de 40 de ani. Specialistul vederii va evalua și ne va recomanda frecvența cu care trebuie să facem controalele oftalmologice regulate după această vârstă.

O categorie importantă o reprezintă persoanele care au factori de risc pentru apariția afecțiunilor oculare: persoanele cu diabet zaharat, hipertensiune arterială, persoanele cu istoric familial de boli ale ochilor, cum ar fi glaucomul, sau cei care sunt sub tratament cu medicamente care pot afecta ochii. Persoanele din această categorie este recomandat să își programeze vizite la specialistul vederii mai des și să se adreseze acestuia pentru a stabili intervalul dintre vizitele și controalele medicale, care trebuie respectat cu strictețe.

Aşa cum prin metode relativ simple ne putem întreţine frumuseţea corporală, la fel ne putem întreţine şi sănătatea ochilor cu o simplă vizită anuală la specialistul vederii — şi implicit, ne putem prezerva unul dintre simţurile critice prin intermediul căruia vedem şi înţelegem lumea şi viaţa. Astfel că vizita la specialistul vederii trebuie să facă parte din agenda noastră anuală de prevenție și îngrijire personală.