Category Archives: Uncategorized

  • 0

Ochii căprui fură inima oricui!

Category : Uncategorized

Ochii sunt printre cele mai complexe şi importante organe ale noastre. Cu ajutorul lor percepem lumea care ne înconjoară şi tot cu ajutorul lor comunicăm cu cei din jur. Ochii ne dau fiecăruia o amprentă distinctă şi ne conturează personalitatea.Toate culorile de ochi sunt frumoase, însă ochii căprui sunt plini de mister şi ne fascinează mereu. Sunt mai multe nuanţe de ochi căprui, de la culoarea alunei până la căprui închis. Ochii căprui sunt greu de definit, şi asta pentru că nuanţa pare să se schimbe în funcţie de culorile pe care le purtăm şi de intensitatea luminii. Deşi unele nuanţe de ochi căprui par să conţină în ele şi nuanțe de verde, chihlimbar și chiar albastru, acești pigmenți de culoare de fapt nu există în ochiul uman. Așadar, de unde provin aceste nuanţe şi care este secretul ochilor căprui?

Se ştie că noi moştenim culoarea ochilor de la părinţii noştri. Obișnuiam să credem că nuanța de ochi căprui este dominantă și cea de ochi albaștri recesivă, ceea ce însemna că doi părinţi cu ochi albaştri nu pot avea un copil cu ochi căprui, deoarece niciunul dintre părinți nu avea forma dominantă a genei pentru ochi căprui. Însă știința modernă ne-a arătat că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât par. Mai multe studii realizate recent au arătat că până la 16 gene, şi nu doar una sau două, pot influența culoarea ochilor, ceea ce face ca prezicerea culorii ochilor unui copil să fie mai dificilă decât credeam.

Din cauza variațiilor în interacțiunea și exprimarea mai multor gene, este greu de spus cu certitudine ce culoare de ochi va avea un copil, pornind de la culoarea ochilor părinților săi. De exemplu, acum știm că este posibil ca doi părinţi cu ochi albaştri să aibă un copil cu ochi caprui – ceva ce până de curând ar fi fost considerat imposibil.

Un alt aspect imporant este acela că, în primii ani de viaţă culoarea ochilor unui copil se poate schimba. Mulți copii se nasc cu ochi albaștri, pentru ca mai apoi culoarea ochilor să se schimbe în căprui sau verzi. Acest fenomen are prea puțin de a face cu genetica, dar ne ajută să explicăm de unde provin ochii căprui.

Structura pigmentată din interiorul ochiului care înconjoară pupila și dă culoare ochilor lor se numește iris. Pigmentul responsabil de culoarea ochilor este melanina, care afectează, de asemenea şi culoarea pielii. Motivul pentru care mulți copii se nasc cu ochi albaștri este acela că ei nu au cantitatea totală de melanină prezentă în iris la naștere. În primii ani de viaţă, cantitatea de melanină din iris de multe ori creşte, ducând la schimbarea ochilor din albaştri în verzi sau căprui. Bebelușii a căror culoare de ochi se schimbă din albastru în căprui închis dezvoltă cantități semnificative de melanină, în timp ce cei a căror culoare de ochi devine verde sau căprui deschis dezvoltă cantităţi mai mici de melanină.

Excepţiile le reprezintă bebeluşii afro-americani, hispanici şi asiatici, care, de obicei, se nasc cu ochi de culoare căprui închis şi îşi păstrează aceeaşi culoare de-a lungul vieţii. Acest lucru se datorează faptului că aceste excepţii au în mod natural mai multă melanină în ochii și pielea lor, comparativ cu restul oamenilor.

Aminteam mai devreme faptul că în ochii noştri nu există pigmenți albaștri, verzi sau de culoarea alunei. Ochii căprui au doar diferite cantităţi de melanină, care este de culoare maro închis. Aşadar, cum poate un pigment de culoare maro închis să creeze impresia de ochi cu irizaţii albastre, verzi sau de culoarea alunei? Acest lucru este posibil datorită a două procese. Melanina din iris absoarbe diferite lungimi de undă de lumină care pătrund în ochi. Lumina este împrăștiată și reflectată de iris, iar unele lungimi de undă, respectiv culori, se împrăștie mai ușor decât altele. Ochii care au concentraţii mari de melanină absorb mai multă lumină, astfel încât o cantitate mai mică este împrăștiată și reflectată înapoi de iris. Rezultatul este o culoare de ochi căprui închis. În ochii cu concentrații mai mici de melanină, o cantitate mai mică de lumină este absorbită, și astfel o cantitate mai mare este împrăștiată și reflectată de iris. Razele de lumină cu lungimi de undă mai scurte (lumina albastră și verde) se împrăștie mai ușor decât razele de lumină cu lungimi de undă mai lungi (lumina roșie), astfel încât ochii a căror concentraţie de melanină absoarbe mai puţină lumină par verzi sau de culoarea alunei, în timp ce ochii cu concentraţii scăzute de melanină par albaştri. De asemenea, distribuția de melanină poate varia în diferite părți ale irisului, făcând ca ochii căprui să pară mai deschişi în jurul pupilei și mai verzi la periferia irisului.

Culoarea de ochi căprui este complexă și magnifică în acelaşi timp, datorită faptului că trăsăturile sale specifice sunt determinate de atât de mulți factori: cantitatea și distribuția de melanină din iris, modul în care împrăștierea luminii de către iris și moleculele de pigment afectează culoarea și modul în care percepția culorii ochilor este influențată de condiţiile de iluminat, de culoarea hainelor pe care le purtăm şi de ceea ce ne înconjoară. Astfel, ochii căprui implică dinamica mai multor elemente pentru a crea frumoasele nuanţe de ochi căprui.

Pentru cei care nu au ochi căprui dar îşi doresc să aibă această culoare de ochi, există soluţia lentilelor de contact colorate, care se aleg la indicaţia şi recomandarea unui specialist. Acestea bineînţeles că nu schimbă în sine culoarea ochilor, ci doar aspectul lor. Lentilele de contact colorate sunt disponibile în mai multe nuanţe, astfel încât există posibilitatea de a alege între mai multe nuanţe. Însă trebuie ţinut cont de culoarea naturală a ochilor, care are un rol determinant în alegerea culorii lentilelor colorate.

O vorbă celebră spune că “ochii căprui fură inima oricui.” Nu ştim dacă această regulă este general valabilă, dar cu siguranţă ochii căprui sunt fascinanţi şi plini de mister.


  • 0

Despre ochi

Category : Uncategorized

Despre ochi

Ochii însă sunt doar instrumentele de detectat. Procesarea și înregistrarea imaginilor sunt realizate de către creier, la fel ca și în cazul celorlalte simțuri. Dacă facem o paralelă cu aparatul de fotografiat, corneea, umoarea apoasă și cristalinul sunt lentilele (cristalinul îndeplinește și funcția de zoom), irisul este diafragma, retina este filmul iar creierul este laboratorul fotografic în care se developează filmul și se realizează pozitivele.

Dintre părțile componente ale ochiului sunt demne de menționat:

  • sclera, care este stratul exterior dur ce dă și menține forma ochiului și de care sunt atașați mușchii oculari;
  • corneea, care este partea din față a stratului exterior, transparentă, având rolul unei lentile ce focalizează lumina. Toată lumina care intră în ochi trebuie să treacă prin cornee;
  • umoarea apoasă, un lichid transparent aflat imediat în spatele corneei, distribuit în două cavități: camera anterioară, aflată în fața irisului și camera posterioară, din spatele irisului. Umoarea apoasă este produsă și evacuată în mod constant, ea avand mai multe roluri: contribuie la puterea dioptrică a ochiului, la menținerea presiunii oculare și la distribuția substanțelor hranitoare și de întreținere către cornee și cristalin (care nu sunt vascularizate).
  • uveea, stratul de sub scleră, este un înveliș vascularizat, care cuprinde, în partea din față, corpul ciliar și irisul. Corpul ciliar are rolul de a produce umoare apoasă și de a modifica forma și mărimea cristalinului pentru adaptarea vederii în funcție de distanță, iar irisul are rolul de a varia cantitatea de lumină care patrunde în ochi, pentru adaptarea vederii în funcție de luminozitate. Centrul irisului, mai exact orificiul din centrul irisului, se numește pupilă. Prin contracțiile și dilatațiile irisului, cantitatea de lumină care pătrunde în ochi prin pupilă poate varia de până la 30 de ori;
  • cristalinul, un lichid transparent conținut într-o membrană elastică, care contribuie la puterea dioptrică a ochiului și este singurul instrument cu ajutorul căruia ochiul se adaptează în funcție de distanță;
  • retina, al treilea și ultimul strat, acoperă pe interior partea posterioară a ochiului. Aici se formează imaginile captate de către ochi, imaginile fiind proiectate rasturnat pe retină. Creierul este acela care restabilește poziția corectă a imaginii. Retina conține, printre altele, celulele fotoreceptoare (conurile, care percep culorile și detaliile și bastonașele, care sunt responsabile de vederea în condiții de luminozitate slabă). În spatele retinei, în mijloc, se află foveea, care conține doar conuri și căreia îi datorăm vederea cu claritate a detaliilor fine. Tot pe retină se produce și rodopsina, substanța responsabilă cu transformarea radiației electromagnetice (lumina) în impulsuri nervoase care mai apoi ajung la creier și sunt interpretate. Retina consumă, proporțional, cel mai mult oxigen din organism.
  • umoarea vitroasă, un lichid transparent care umple tot restul ochiului și care protejează retina amortizând șocurile rezultate ca urmare a mișcării globului ocular și a mișcării  capului și contribuie la menținerea presiunii oculare.

Alte părți, care nu fac parte din ochiul propriu-zis, dar care au diverse roluri în buna funcționare a ochiului:

  • aparatul lacrimal, format din glandele lacrimale, situate sub pleoapele superioare și ducturile care conduc lacrimile către suprafața oculară. Lacrimile îndeplinesc mai multe funcții, de la umezirea conjunctivei (stratul posterior al pleoapei) și până la înlăturarea corpurilor străine de la suprafața ochiului. Lacrimile sunt drenate, după folosire, în cavitatea nazală (acesta este motivul pentru care atunci când plângem ne curge și nasul).
  • pleoapele, care au rolul de a distribui secrețiile lacrimale pe întreaga suprafață a ochiului, de a înlătura corpurile străine, de a proteja  împotriva diverselor corpuri care ar putea altfel intra în ochi și de a proteja ochii în cazul schimbărilor bruște în intensitatea luminoasă. De asemenea, clipitul ajută la secreția lacrimilor. În plus, genele, care sunt parte din pleoape, ajută la filtrarea micilor corpuri străine (praf, insecte) care altfel ar ajunge mai ușor pe suprafața ochiului și au și rolul unor antene, avertizând asupra proximității unui obiect (dacă atingeți genele veți observa că pleoapele se închid automat).
  • sprâncenele protejează ochii de ploaie sau transpirație, în anumite circumstanțe ajută la umbrirea ochilor și, la fel ca genele, împiedică pătrunderea în ochi a micilor corpuri străine și acționează ca niște antene, sensibilizând considerabil pielea în acel loc. În plus față de rolul pe care îl au în protejarea ochilor, sprâncenele au un rol important în comunicarea dintre oameni și în recunoașterea facială.

La bună revedere!


  • 0

Atenție la durerea oculară!

Category : Uncategorized

Când Octavian Goga a spus “să nu știe nimeni ce răni te dor”, cu siguranță, acesta nu s-a referit la relația cu medicul, nicidecum la durerea oculară. Durerea este pe cât de neplăcută, pe atât de comună — dar acest din urmă aspect, nu trebuie să transforme durerea în ceva obișnuit, cu care putem sau cu care trebuie să trăim. Nici latura ei fizică, nici latura ei psihică (de natură emoțională și motivațională) nu sunt aspecte care trebuie lăsate netratate, cu din contră! Noi vă recomandăm “să știe la minim doctorul ce răni te dor”, pentru ca împreună să le puteți rezolva – sfat perfect aplicabil și în cazul durerilor oculare.

Când este vorba de durerea oculară, aceasta se poate manifesta sub forma oricărui discomfort pe care îl resimțim la unul sau la ambii ochi, în ochi, în spatele ochilor sau în jurul lor, fie ca este pulsatilă, surdă, sub formă de junghi sau de arsură. Simptomatica acoperă o plajă largă de manifestări: de la iritarea ușoară sau severă, până la ochii uscați sau umezi (secreții oculare sau lăcrimare excesivă), senzația de nisip în ochi, vederea încețoșată sau dublă, sensibilitatea la lumină, mâncărimea oculară, modificarea sau chiar pierderea vederii, roșeața, inflamarea, apariția de pete sau obiecte plutitoare în câmpul vizual, oboseala, febra, simptomele asemănătoare gripei sau cefaleei.

Unele forme de manifestare a durerii oculare indică o afecţiune gravă, cum ar fi: vederea încețoșată sau dublă, sângerarea oculară, febra peste 38,3°C, cefaleea severă, pupilele dilatate sau inerte la lumină, sângerarea, pleoapele lipite sau tumfiate de culoare roșie sau violacee, vărsăturile, modificările bruşte ale vederii sau pierderea acesteia. Orice astfel de manifestare trebuie să fie un semnal de alarmă pentru a merge în regim de urgență la un oftalmolog.

De regulă, durerea oculară este însoțită de senzația de corp străin („simt că am ceva în ochi”), dar cauza este de cele mai multe ori iritarea sau inflamarea suprafetei ochiului, în special a corneei. Și nu este surprinzător faptul că ceea ce cauzează de multe ori senzația de corp străin în ochi este … chiar un corp strain. Corpurile străine comune care pot adera la suprafața ochilor și pot fi încorporate în suprafața corneei sunt așchiile de metal, pietrișul anorganic (nisipul sau particulele minuscule de piatră), rumegușul și alte materiale organice. Disconfortul cauzat de un corp strain care aderă la suprafața ochilor poate varia de la ușor până la sever si de regulă devine mai neplăcut atunci când clipim (de la frecarea pleoapei de suprața ochilor). Existența unui corp străin încorporat în suprafața corneei necesită atenția unui medic oftalmolog, deoarece acesta poate cauza rapid o infecție gravă a ochilor. Cele mai multe corpuri străine pot fi ușor extrase de pe suprafața ochilor în cabinetul medical, de către medic, cu ajutorul instrumentarului potrivit. Medicul specialist poate prescrie picături de ochi antibacteriene pentru a preveni infecția pe durata procesului de vindecare.  Cea mai frecventă cauză a durerii oculare este trauma directă, sub forma unei tăieturi sau lovituri în zona ochiului. Uneori, corneea (membrana transparentă situată în partea din faţă a ochiului) poate prezenta zgărieturi minore, care chiar dacă nu afectează grav ochiul, acestea pot fi foarte deranjante, ducând la sensibilitate crescută la lumină sau la lăcrimarea ochilor. Zgărieturile pe cornee pot fi de asemenea adânci, caz în care netratarea lor poate duce la infecții severe ale ochilor sau la ulcer cornean. Ochii uscați sunt o altă cauză frecventă a disconfortului ocular. De regulă, disconfortul cauzat de ochii uscați debutează mai lent decât cel cauzat de zgărieturile pe cornee. În unele cazuri, ochii uscați pot duce la zgărieturi pe cornee, deoarece lăcrimarea nu este suficientă pentru a menține corneea umedă și alunecoasă. Alteori, durerea oculară pe care o resimțim în spatele ochilor („în ochi”) este cauzată de conjunctivite (care duc la înroșirea ochilor), de diferite infecții ale ochilor (incluzând infecțiile fungice și cheratita cu Acanthamoeba), de inflamarea irisului (numit irită) sau de disconfortul creat de purtarea lentilelor de contact.

Alte cauze oculare de durere a ochilor sunt: șalazionul (inflamaţia sau obstrucţia unei glande sebacee de la nivelul pleoapelor), complicaţiile utilizării lentilelor de contact, obstrucţia canalului lacrimal, ectropionul şi entropionul (poziţionarea spre exterior respectiv spre interior a marginii libere a pleoapei), uveita sau irita (inflamaţia structurilor interne ale ochiului), cefaleea, gripa, keratita și sinuzita.

Câteva dintre afecțiunile grave care duc la durere oculară sunt: endoftalmita — inflamația în interiorului ochilor, cauzată adeseori de prezența unei infectii bacteriene, neuropatia optică (însoțită adesea de acuitate vizuală scăzută) care poate duce la pierderea ireversibilă a vederii, glaucomul acut, leziunea sau ulceraţia corneană, tăieturile pe pleoape, herpesul zoster de la nivelul feţei sau a ochilor, fractura osului orbital (osul care înconjoară ochiul), celulita orbitală (infecţie invazivă a ţesuturilor moi din jurul ochiului) și traumatismele penetrante ale ochiului (în care obiectele au penetrat sau au pătruns în interiorul ochiului).

În cazuri rare, durerea oculară poate să apară în urma intervenției chirurgicale, în boala de cataractă.  Durerea oculară localizată în spatele ochilor este cauzată cel mai frecvent de: inflamarea pleoapei, datorată prezenței unui orjelet (numit popular „urcior”), migrene (care dau dureri adeseori la un singur ochi și cateodată sunt însoțitite de dureri și în alte parți ale capului, pe aceeași parte cu ochiul afectat),  blefarită (inflamarea pleoapelor), infecții ale sinusurilor (care dau dureri mai puțin severe, adeseori la ambii ochi) sau de lucrul prelungit la calculator.  Ca regulă generală, durerile resimțite în ochi și în jurul ochilor pot avea mai multe cauze. Dacă în cazul traumatismului ocular, cauza durerii oculare este evidentă, în multe alte situații, este dificil de determinat cauza. În plus, severitatea durerii oculare nu indică cât de gravă este cauza acesteia. Cu alte cuvinte, o problemă relativ minoră, cum ar fi o zgărietură superficială a corneei poate fi foarte dureroasă, deoarece corneea este printre cele mai sensibile țesuturi din organism, densitatea nervilor senzoriali în cornee putând fi de până la 500 de ori mai mare decât cea a pielii. Sensibilitatea mare a corneei este extrem de utilă, pentru că este prima linie de apărare a ochilor împotriva mediului extern. Dar cele mai multe dintre afecțiunile oculare foarte grave – printre care cataracta, degenerescența maculară, cel mai frecvent tip de glaucom, retina desprinsă și retinopatia diabetică – nu provocă nici un fel de dureri oculare. Concluzia este ca nu trebuie să ne bazăm doar pe semnalele de alarmă dureroase ca să prevenim problemele grave ale ochilor.  Din fericire, ochiul este organul care se vindecă cel mai repede. Insă, regula generală care ne poate feri de complicații oculare este: durerea de ochi este o urgență și trebuie acționat rapid, mergând de urgență la oftalmolog — la fel ca atunci când în fața mașinii pe care o conducem apare brusc o alta mașină și trebuie acționat rapid, apăsând puternic pe frană.


  • 0

Istoria fascinantă a lentilelor de ochelari

Category : Uncategorized

Problemele de vedere au existat dintotdeauna și pentru o lungă perioadă de timp de la apariția omului, acestea au fost de nerezolvat. Deși se observase încă din antichitate că lentilele (care se pare că datează încă de pe vremea Egiptului Antic), cristalele ori recipientele din sticlă umplute cu apă îmbunătățesc vederea atunci când sunt folosite în acest scop, primii ochelari practici nu au apărut până în secolul al XIII-lea. Astfel, în jurul anului 1285, în Italia, prima pereche de ochelari a văzut lumina zilei (sau mai bine spus: a ajutat pe cineva să vada lumina zilei).

Primii ochelari aveau lentile convexe montate în rame de os, metal sau piele care se sprijineau doar pe nas ori se țineau cu mâna și corectau doar hipermetropia sau prezbiopia. Ochelarii pentru corectarea miopiei au apărut după mai mult de un secol, în prima parte a anilor 1400, aceștia folosind lentile concave. Deși erau folosite pentru îmbunătățirea vederii, până în anul 1604 nu s-a cunoscut mecanismul prin care lentilele convexe și concave corectau prezbiopia și miopia. În acel an, Johannes Kepler a publicat o lucrare în care explica în mod corect aceste lucruri.

Lentilele bifocale (pentru corectarea miopiei și prezbiopiei) au fost inventate de către Benjamin Franklin, care era și miop și prezbiop, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Lentilele cilindrice, pentru corectarea astigmatismului, au fost inventate o jumătate de secol mai târziu, în 1825, de către George Airy.

Lentilele progresive au apărut relativ recent, respectiv la jumătatea secolului XX, fiind create de către Essilor.

În tot acest timp, ramele ochelarilor au continuat să evolueze. La început, le lipseau brațele și se țineau cu mâna sau se sprijineau doar de nas. În anii 1600 au apărut ramele care se fixau pe cap cu ajutorul unor panglici sau sfori prinse de margini (acolo unde se prind astăzi brațele), iar în jurul anului 1730 au apărut ramele așa cum le cunoaștem, cu brațe care se sprijină pe urechi.

Ochelarii de soare provin se pare din China, secolul al XII-lea, însă ochelarii de soare moderni datează de la începutul secolului XX.

Lentilele ochelarilor au fost multă vreme confecționate din sticlă însă, deși mai există și acum lentile din sticlă, ochelarii moderni au în general lentile din plastic sau policarbonat, mai ușoare, mai rezistente și mai estetice.

La ora actuală există ochelari cu lentile polarizante, anti-zgârieturi, hidrofobe, anti-aburire, antireflex, iar ramele sunt foarte ușoare sau inexistente (în cazul în care brațele se montează direct pe lentile) și pot fi confecționate inclusiv din aliaje de metal cu memorie. Oare ce ne rezervă viitorul?


  • 0

Vederea la bebeluși

Category : Uncategorized

Venirea pe lume a unui copil este întotdeauna un motiv de bucurie pentru părinţi şi pentru întreaga familie. Mulţi părinţi se întreabă înainte ca cel mic să vină pe lume: oare cu cine va semăna, ce culoare de ochi va avea, îşi va păstra culoarea ochilor de la naştere, sau aceasta se va schimba? Culoarea ochilor unui copil reprezintă un subiect de discuţie destul de frecvent în rândurile părinţilor, şi nu numai. Atunci când ne referim la culoarea ochilor, vorbim despre culoarea irisului – inelul muscular din jurul pupilei, care controlează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Spre deosebire de iris, pupila va fi întotdeauna neagră, iar sclera va fi albă, cu excepţia câtorva afecţiuni care îi poate modifica culoarea, cum a fi icterul sau inflamaţiile, care pot schimba culoarea sclerei în galben, respectiv sau roz, chiar roşu.
Culoarea irisului, la fel ca şi cea a părului şi a pielii, depinde de o proteină numită melanină. Organismul nostru deţine celule specializate, numite melanocite, a căror sarcină este aceea de a secreta melanină acolo unde este nevoie, inclusiv în iris. Atunci când se naşte, un copil va avea ochii de culoare gri sau albastru, deoarece melanina nu este de obicei prezentă la naştere, ci se dezvoltă odată cu vârsta. De-a lungul timpului, dacă melanocitele secretă o cantiate mică de melanină, copilul va avea ochi albaștri. În cazul în care cantitatea de melanină este mai mare, atunci ochii copilului vor fi verzi sau de culoarea alunei, iar atunci când melanocitele secretă o cantitate mare de melanină, ochii devin căprui – cea mai frecventă culoare de ochi -, iar în unele cazuri, ochii pot părea negri. Este nevoie de aproximativ un an pentru ca melanocitele să îşi finalizeze activitatea, de aceea, până la această vârstă culoarea ochilor copiilor nu este definitivă.
Culoarea ochilor este o caracteristică genetică, iar felul în care copilul va arăta, inclusiv culoarea ochilor este determinat de materialul genetic cu care fiecare părinte contribuie la conceperea copilului. Doi părinţi cu ochi albaştri sau cu ochi căprui vor avea, cel mai probabil, copii cu ochi albaştri, respectiv căprui, dar acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată. Copiii pot avea altă culoare a ochilor decât părinţii lor. De exemplu, dacă unul dintre bunici are ochi albaștri, iar părinţii nu, sunt şanse ca cel mic să aibă ochi albaştri. De asemenea, dacă unul dintre părinți are ochi căprui, iar celălalt ochi albaștri, sunt şanse ca cel mic să aibă una dintre cele două culori. Există şi cazuri în care copilul are un ochi căprui şi unul albastru – în acest caz este indicat un consult medical, deoarece este posibil să fie vorba despre o boală genetică rară, numită sindromul Waardenburg.
Părinții observă de multe ori că ochii nou-născuților par să se încrucişeze din când în când. În primele 6 luni de viață acest lucru poate fi normal. Pentru a se uita la un obiect, creierul trebuie să știe unde să îndrepte ochii. În primele 2 până la 4 săptămâni de viață, vederea nu este suficient de precisă pentru ca ochii copilului să se focalizeze pe un obiect pentru mai mult timp. Părinții de multe ori au senzaţia că nou-născuții se uită pe lângă ei şi nu la ei, iar acest lucru este adevărat. Cu toate acestea, până în patra săptămână de viață, copilul se va focaliza asupra feţei părinţilor atunci când sunt ţinuţi în braţe.
Cea mai mare parte a dezvoltării vizuale are loc în creier, nu în ochi. Una dintre cele mai mari provocări pentru creierul în curs de dezvoltare este aceea de a coordona semnalele vizuale dintr-o parte în alta. Semnalele nervoase de la ochi circulă prin nervii optici și se despart în ambele părţi ale creierului. Pentru a da sens acestor semnale, cele două părți ale creierului trebuie să coopereze, comparând informațiile și coordonând mișcarea ochilor în direcția dorită. Pana la vârsta de 2 luni, părinţii pot observa că bebeluşul va urmări fața părintelui sau o jucărie pentru puţin timp, apoi va pierde focalizarea, pe măsură ce privirea lui se mişcă dintr-o parte în alta. Cu toate acestea, până la vârsta de 2 luni, el ar trebui să poată urmări cu privirea de la dreapta la stânga și înapoi.
Următorul punct de referinţă în dezvoltarea vizuală a unui copil are loc la vârsta de 6 luni. Până în acest moment cele două părți ale creierului sunt coordonate, iar ochii pot urmări împreună un obiect. La această vârstă, bebeluşul recunoaşte obiectele şi poate face diferenţa între ele.
La vârsta de 8 luni, bebeluşul vede mai bine lucrurile aflate în apropiere, dar se descurcă şi la distanţă. Tot la această vârstă, culoarea ochilor va fi aproape de cea finală, deşi încă mai pot apărea modificări subtile de culoare. Până la vârsta de 12 luni, copilul are dezvoltată vederea binoculară, adică îşi foloseşte ambii ochii în acelaşi timp, dar şi vederea stereoscopică.
Primul examen oftalmologic al copilului ar trebui să aibă loc între 6 şi 12 luni, chiar dacă nu există probleme evidente cu ochii sau vederea. În cadrul acestei examinări, specialistul va face testări pentru miopie, hipermetropie, astigmatism sau alte probleme oculare și va evalua abilitatea de mișcare a ochilor. Identificarea oricărei probleme este important să fie făcută cât mai devreme, deoarece problemele de dezvoltare a vederii și de sănătate a ochilor sunt mai ușor de corectat dacă tratamentul începe devreme.

  • 0

În ajutorul ochilor, ochelarii de soare

Category : Uncategorized

Ochelarii de soare fac parte de ceva vreme din viața noastră și au fost creați cu scopul de a ne proteja ochii de lumina soarelui, chiar dacă, în timp, ei au devenit și accesorii la modă. Când vine vorba despre ochelarii de soare, cu toții știm că ei ne oferă beneficii, în special când este vorba de protecția ochilor împotriva radiațiilor dăunătoare și a razelor ultraviolete. Dar în plus, sunt și alte beneficii pe care aceștia le oferă, despre care vom discuta în acest articol.

Protecția de calitate se realizează cu ochelari de soare de calitate, de aceea este important să alegem ochelarii de soare care ne oferă o protecție maximă împotriva radiațiilor UV. Razele ultraviolete ale soarelui nu pot fi percepute, ele pătrund chiar și prin nori, prin urmare impresia că suntem protejați de radiațiile UV atunci când este înnorat sau când nu suntem afară, este greșită. Radiațiile UV pot cauza probleme organismului nostru, pot fi foarte nocive pentru ochi și pot provoca potențiale daune permanente retinei și corneei. În plus, lumina strălucitoare vizibilă a soarelui poate fi de asemenea dăunătoare ochilor noștri. Apărarea naturală de lumina puternică constă în a miji ochii. Dar chiar dacă facem acest lucru, lumina stralucitoare, care încă mai pătrunde în ochi, poate fi extrem de dăunătoare pentru ochii neprotejați. Mai mult decât atât, acest reflex de a miji ochii poate duce la apariția prematură a ridurilor din jurul ochilor și poate contribui la oboseala ochilor. Pentru a preveni toate aceste neajunsuri, o simplă pereche de ochelari de soare de calitate este absolut necesară și este o soluție sigură și cât se poate de la îndemână pentru fiecare dintre noi (comparativ cu neplăcerile și daunele pe care le poate provoca lipsa lor).

Purtarea ochelarilor de soare este benefică și în alte situații. De exemplu, este ușor să fim distrași atunci când nu vedem bine din cauza soarelui și a strălucirii sale orbitoare cauzate de reflexia pe suprafețe plane, numită lumină polarizantă. Acest lucru se aplică în multe situații, ca de exemplu atunci când ne aflăm într-o intersecție aglomerată, sau atunci când șofăm, sau atunci când vrem să fim atenți la ceva. Astfel, ochelarii de soare nu ne oferă doar protecție împotriva radiațiilor nocive, dar ne îmbunătățesc și vederea în zilele însorite, prevenind în același timp riscurile de accidente.

Mulți oameni suferă de sindromul ochiului uscat, afecțiune care apare mai ales din cauza unor factori de mediu. Medii cu vânt, mai ales cele din zonele cu climă uscată, pot conduce cu ușurință la uscarea pielii și ochilor, cauzând sindromul ochiului uscat. Ochelarii de soare ne protejează împotriva acestui sindrom prin blocarea vântului și a prafului care ne-ar putea intra în ochi. Cu ajutorul ochelarilor de soare ne putem de asemenea proteja ochii și de diverse resturi care pot zbura prin aer, mai ales în zilele cu vânt. Să nu uităm că, dacă corpul nostru se poate vindeca în timp de anumite dauze fizice, uneori, daunele fizice cauzate ochilor ar putea să ne marcheze toată viața.

Ochelarii de soare ne pot ajuta să ne apărăm și să ne simțim bine. Pe lângă beneficiile expuse mai sus, ei pot fi asociați și unui anumit statut – de persoană în pas cu moda și încrezătoare în sine. Pănâ la urmă, să nu uităm faptul că percepția este realitate.

Iată câte beneficii diverse ne oferă purtarea unei simple perechi de ochelari de soare. Este vorba în principal de a ne păstra ochii sănătoși cât mai mult timp posibil, căci de noi depinde să folosim mijloacele de prevenție pe care le avem la îndemână pentru a ne bucura de sănătatea noastră și a ochilor noștri.


  • 0

Sistemul vizual și ochii

Category : Uncategorized

Ochii sunt parte a sistemului vizual, care la randul lui, face parte din sistemul senzorial. Sistemul senzorial însumează totalitatea organelor de simț prin intermediul cărora omul percepe mediul înconjurător și interacționează cu acesta. Indiscutabil, cea mai importantă componentă a sistemului senzorial o reprezintă sistemul vizual. Acesta ne oferă cele mai multe, complexe și utile informații din mediul înconjurător iar în lipsa lui viața ar oferi o experiență cu mult mai săracă. Sistemul vizual este format din ochi, nerv optic și creier. Ochiul, unul dintre cele mai complexe organe ale corpului omenesc, este și unul dintre cele mai importante organe. Importanța acestuia (și a simțului vizual în general) se poate deduce și din faptul că aproximativ un sfert din puterea de procesare a creierului este rezervată simțului vizual. Ochiul uman nu este nici pe departe cel mai performant, comparativ cu ochii altor viețuitoare. De exemplu, unele păsări de pradă au acuitatea vizuală de 8 ori mai mare decât cea a omului, în timp ce unele ierbivore au un camp vizual de 360 grade. Cu toate acestea, avand în vedere că omul are o vedere binoculară și stereoscopică, un număr suficient de celule fotoreceptoare (bastonașe și conuri), un bun raport între numărul de conuri și numărul de bastonașe, o mobilitate bună a ochilor și a gâtului și un creier uriaș cu care să proceseze stimulii vizuali, simțul vizual al omului este, în ansamblu, unul dintre cele mai avansate.

Iată din ce sunt compuși ochii noștri:

  • sclera — este stratul exterior dur ce dă și menține forma ochiului și de care sunt atașați mușchii oculari;
  • corneea — este partea din față a stratului exterior, transparentă, având rolul unei lentile ce focalizează lumina. Toată lumina care intră în ochi trebuie să treacă prin cornee;
  • umoarea apoasă — este un lichid transparent aflat imediat în spatele corneei, distribuit în două cavități: camera anterioară, aflată în fața irisului și camera posterioară, din spatele irisului. Umoarea apoasă este produsă și evacuată în mod constant, ea avand mai multe roluri: contribuie la puterea dioptrică a ochiului, la menținerea presiunii oculare și la distribuția substanțelor hrănitoare și de întreținere către cornee și cristalin (care nu sunt vascularizate).
  • uveea, stratul de sub scleră — este un înveliș vascularizat, care cuprinde, în partea din față, corpul ciliar și irisul. Corpul ciliar are rolul de a produce umoare apoasă și de a modifica forma și mărimea cristalinului pentru adaptarea vederii în funcție de distanță, iar irisul are rolul de a varia cantitatea de lumină care patrunde în ochi, pentru adaptarea vederii în funcție de luminozitate. Centrul irisului, mai exact orificiul din centrul irisului, se numește pupilă. Prin contracțiile și dilatațiile irisului, cantitatea de lumină care pătrunde în ochi prin pupilă poate varia de până la 30 de ori;
  • cristalinul — este un lichid transparent conținut într-o membrană elastică, care contribuie la puterea dioptrică a ochiului și este singurul instrument cu ajutorul căruia ochiul se adaptează în funcție de distanță;
  • retina — este al treilea și ultimul strat care acoperă pe interior partea posterioară a ochiului. Aici se formează imaginile captate de către ochi, imaginile fiind proiectate rasturnat pe retină. Creierul este acela care restabilește poziția corectă a imaginii. Retina conține, printre altele, celulele fotoreceptoare (conurile, care percep culorile și detaliile și bastonașele, care sunt responsabile de vederea în condiții de luminozitate slabă). În spatele retinei, în mijloc, se află foveea, care conține doar conuri și căreia îi datorăm vederea cu claritate a detaliilor fine. Tot pe retină se produce și rodopsina, substanța responsabilă cu transformarea radiației electromagnetice (lumina) în impulsuri nervoase care mai apoi ajung la creier și sunt interpretate. Retina consumă, proporțional, cel mai mult oxigen din organism.
  • umoarea vitroasă — este un lichid transparent care umple tot restul ochiului și care protejează retina amortizând șocurile rezultate ca urmare a mișcării globului ocular și a mișcării  capului și contribuie la menținerea presiunii oculare.

Alte părți, care nu fac parte din ochiul propriu-zis dar care au diverse roluri în buna funcționare a ochiului, sunt:

  • aparatul lacrimal, format din glandele lacrimale, situate sub pleoapele superioare și ducturile care conduc lacrimile către suprafața oculară. Lacrimile îndeplinesc mai multe funcții, de la umezirea conjunctivei (stratul posterior al pleoapei) și până la înlăturarea corpurilor străine de la suprafața ochiului. Lacrimile sunt drenate, după folosire, în cavitatea nazală (acesta este motivul pentru care atunci când plângem ne curge și nasul).
  • pleoapele, care au rolul de a distribui secrețiile lacrimale pe întreaga suprafață a ochiului, de a înlătura corpurile străine, de a proteja împotriva diverselor corpuri care ar putea altfel intra în ochi și de a proteja ochii în cazul schimbărilor bruște în intensitatea luminoasă. De asemenea, clipitul ajută la secreția lacrimilor. În plus, genele, care sunt parte din pleoape, ajută la filtrarea micilor corpuri străine (praf, insecte) care altfel ar ajunge mai ușor pe suprafața ochiului și au și rolul unor antene, avertizând asupra proximității unui obiect (dacă atingeți genele veți observa că pleoapele se închid automat).
  • sprâncenele protejează ochii de ploaie sau transpirație, în anumite circumstanțe ajută la umbrirea ochilor și, la fel ca genele, împiedică pătrunderea în ochi a micilor corpuri străine și acționează ca niște antene, sensibilizând considerabil pielea în acel loc. În plus față de rolul pe care îl au în protejarea ochilor, sprâncenele au un rol important în comunicarea dintre oameni și în recunoașterea facială.

Ochii însă sunt doar instrumentele de detectat. Procesarea și înregistrarea imaginilor sunt realizate de către creier, la fel ca și în cazul celorlalte simțuri. Dacă facem o paralelă cu aparatul de fotografiat, corneea, umoarea apoasă și cristalinul sunt lentilele (cristalinul îndeplinește și funcția de zoom), irisul este diafragma, retina este filmul iar creierul este laboratorul fotografic în care se developează filmul și se realizează pozitivele.


  • 0

Caldură mare, de la soare

Category : Uncategorized

Contrar aparențelor, Pământul se află cel mai aproape de soare când în emisfera nordică este iarnă. În timpul solstițiului de vară, Pământul se află cel mai departe de soare. Așadar, căldura pe care o simțim vara nu are legătură cu proximitatea Pământului de soare — aceasta se datorează exclusiv înclinării axei Pământului. Fără această înclinație a axei Pământului, nu am avea cele 4 anotimpuri, iar vara ar fi exact ca iarna.

Dar acum e vară. Soarele strălucește și ne încălzește cu razele sale în fiecare zi. În această perioadă petrecem mult timp afară, expuși la radiațiile ultraviolete.

Medicii oftalmologi ne avertizează că expunerea prelungită la radiațiile UV crește riscul de apariție a afecțiunilor oculare, inclusiv a cataractei, excrescențelor oculare și cancerului.

Excrescențele oculare cum ar fi pterigionul, pot apărea în adolescență sau în primii ani ai tinereții, în special la cei care practică sporturi precum surful sau pescuitul, la cei care lucrează în agricultură sau petrec multe ore în soare în mijlocul zilei sau în condiții de radiații UV intense, care se întâlnesc lângă întinderile de apă și la munte.

Afecțiunile precum cataracta și cancerul ocular pot avea o perioadă lungă de dezvoltare, dar trebuie să fim conștienți că ori de câte ori ne aflăm în soare, fără protecție, ne putem vătăma ochii și crește astfel riscul de apariție a acestor grave afecțiuni. Bebelușii și copiii trebuie să poarte pălării și ochelari de soare tocmai din acest motiv. Fiecare dintre noi, indiferent de vârstă ar trebui să ia măsuri de precauție atunci când petrece timp în aer liber.

Lumina UV în cantități moderate este benefică, ea este responsabilă de buna noastră dispoziție și ne ajută să avem un somn bun pe parcursul nopții. În timpul somnului, ochii noștri se lubrifiază continuu și se curăță de substanțele iritante cum ar fi praful, alergenii sau fumul, acumulate în timpul zilei. Unele cercetări sugerează că celulele sensibile la lumină din ochii noștri sunt importante pentru capacitatea noastră de a regla ciclurile somn – veghe. Acest lucru poate fi mai important pe măsură ce îmbătrânim, când în unele cazuri apar problemele cu insomnia. Deși este important să ne protejăm ochii de supraexpunerea la radiațiile ultraviolete, totuși ochii noștri au nevoie de o expunere minimă la lumină naturală în fiecare zi. Lumina joacă un rol important în starea noastră generală de confort și ajută la menținerea ciclurilor normale somn – veghe.

Iată câteva sfaturi pentru a ne proteja ochii de radiațiile dăunătoare ale soarelui, pe tot parcursul anului:

  • Vătămări ale ochilor cauzate de soare pot apărea oricând în timpul anului, nu doar în timpul verii, de aceea trebuie să ne protejăm ochii cu ajutorul ochelarilor de soare care blochează radiațiile UV și a pălăriilor cu boruri largi, ori de câte ori ne aflăm afară.
  • Să nu ne lăsăm păcăliți de nori, razele soarelui pot trece prin aceștia.
  • Să nu privim niciodată soarele direct, în niciun moment, mai ales în timpul unei eclipse solare, deoarece acest lucru poate duce la retinopatie solară, afecțiune care deteriorează retina.
  • Fiecare dintre noi este expus riscurilor, inclusiv copiii și membrii mai în vârstă ai familiei, de aceea trebuie să avem grijă să îi protejăm și pe ei cu ajutorul pălăriilor și ochelarilor de soare.

Este mult mai ușor să previi o afecțiune decât să o tratezi, iar când prevenția este atât de la îndemână, nu avem niciun motiv să o ignorăm. De aceea, accesoriile care ne protejează ochii de radiațiile UV precum ochelarii de soare și pălăria nu trebuie să lipsească din garderoba noastră.

Ca și Pământul, ne înclinăm în fața soarelui și ne învârtim în jurul său, în timp ce ne protejăm de razele sale cu ochelarii de soare de la Essilor cu protecție maximă împotriva razelor dăunătoare UV.


  • 0

Vara cea strălucitoare

Category : Uncategorized

Vara este anotimpul în care petrecem mai mult timp în aer liber, expuşi radiaţiilor UV. Studiile arată că expunerea la lumină solară puternică poate crește riscul de a dezvolta cataractă şi excrescenţe la nivelul ochilor, inclusiv cancer. De aceea, este necesar ca în timp ce ne bucurăm de vremea frumoasă de vară, să luăm toate măsurile necesare în vederea protejării ochilor de radiaţiile UV dăunătoare. În articolul de astăzi vom discuta despre câteva lucruri simple pe care le putem face pentru a ne proteja ochii de efectele radiaţiilor UV.

Cel mai la îndemână mod de a ne bucura de vară şi de a reduce riscul afecţiunilor cauzate de radiaţiile UV îl reprezintă purtarea ochelarilor de soare. Este important să se înceapă purtarea ochelarilor de soare de calitate de la o vârstă cât mai mică, pentru a proteja ochii de expunerea la radiaţiile ultraviolet pe o perioadă mai lungă de timp. Riscul de daune la nivelul ochilor cauzat de radiațiile UV este cumulativ, ceea ce înseamnă că pericolul continuă să crească pe măsură ce petrecem timp în aer liber pe tot parcursul vieții noastre. Unii experți sugerează că până la jumătate din expunerea din timpul vieții a unei persoane la radiațiile UV poate avea loc până la vârsta de 18 ani. De aceea este important să ne protejăm ochii cu ajutorul ochelarilor de soare. Împreună cu ochelarii de soare care oferă protecţie ochilor împotriva radiaţiilor UV, pălăriile cu boruri mari sau şepcile cu cozoroc ne pot de asemenea proteja ochii.

Sunt câteva modalităţi prin care ne putem asigura că facem cea mai bună alegere în privinţa ochelarilor de soare care să ne protejeze ochii împotriva radiaţiilor UV. În primul rând, lentilele trebuie să asigure protecţie de 100% împotriva radiaţiilor UV, iar specialiştii vederii sunt cei care ne pot ajuta să alegem lentilele potrivite. Pentru a preveni ca razele soarelui să pătrundă prin părţile laterale, ramele de ochelari de tip “wraparound” (cele curbate în jurul tâmplelor) sunt cele care oferă protecţie întregii zone din jurul ochilor. Este important de ştiut că ochelarii de soare sunt necesari chiar și atunci când purtăm lentile de contact cu protecție UV. Chiar dacă lentilele de contact pot bloca radiațiile UV, acestea blochează radiațiile UV doar în zona ochiului în care se află lentilele de contact, însă radiațiile UV pot deteriora conjunctiva și alte țesuturi ale ochiului care nu sunt acoperite de lentilele de contact. Purtarea ochelarilor de soare protejează aceste țesuturi delicate și pielea din jurul ochilor de radiațiile UV. De asemenea, să nu uităm că razele soarelui pătrund prin nori și ceaţă. Acest lucru înseamnă că, daunele care pot surveni la nivelul ochilor din cauza radiaţiilor UV pot apărea în orice moment al anului, nu doar în timpul unei zile însorite. Aşadar, este important să alegem pentru ochelarii noştri de soare lentile de calitate, care să ofere ochilor o protecţie adecvată împotriva radiaţiilor UV dăunatoare. Lentilele polarizante Xperio® de la Essilor sunt o generație superioară de lentile de ochelari de soare. Reflexia luminii provoacă o strălucire orbitoare, ceea ce cauzează disconfort ochilor noștri. Atunci când lumina naturală atinge o suprafaţă plană şi netedă, cum ar fi apa, asfaltul, caroseria maşinilor sau parbrizul maşinii, aceasta se reflectă şi vibrează orizontal, creând o strălucire supărătoare, numită lumină polarizată. Lentilele Xperio® conţin un filtru special, fabricat din molecule dicroice, care blochează lumina polarizată orizontal, eliminând complet strălucirea supărătoare şi periculoasă. Lentilele polarizante Xperio® asigură reducerea luminii orbitoare, protecţie 100% împotriva radiaţiilor UVA/UVB, o percepţie naturală a culorilor şi o claritate fără egal a vederii. Gama Xperio®  include lentile monofocale şi lentile progresive Varilux®, disponibile în multiple culori. Pentru cei care iubesc să fie tot timpul în pas cu moda, efectul de oglindă E-mirror de la Essilor le oferă acestora culori vibrante, precum: portocaliu, roşu, verde, albastru, violet, argintiu, auriu, cupru şi bronz. E-mirror combină performanţele optice cu cele estetice şi oferă purtătorilor rezistenţă la zgâriere şi anti-murdărie, antireflex pe suprafaţa concavă şi imaginea la modă pe care ei şi-o doresc.

Vara este şi anotimpul în care suntem mai activi şi dornici să practicăm activităţi în aer liber. Înotul, scufundările sau surfingul sunt câteva dintre cele mai apreciate sporturi ale sezonului cald. Dar protecţia ochilor trebuie să rămână pentru noi o prioritate, indiferent de activităţile în care suntem implicaţi. De aceea, atunci când practicăm activităţi acvatice este important să luăm măsurile de precauție necesare pentru a ne proteja ochii. Ochelarii de protecţie sunt recomandaţi atunci cînd ne aflăm în apă, pentru a ne proteja ochii de clor sau alte substanţe care ne pot irita ochii sau pot provoca înroşirea lor. De asemenea, este important să îndepărtăm lentilele de contact înainte de a intra în apă, pentru a reduce riscul expunerii ochilor la infecţii.

Ochii sunt “fereastra” prin care vedem lumea din jurul nostru şi ne bucurăm de frumuseţea ei. De aceea, de noi depinde să avem grijă de ochii noştri şi să îi protejăm, pentru a ne bucura de sănătatea lor şi de o vedere clară cât mai mult timp.


  • 0

Perfecțiune? Plusuri și minusuri.

Category : Uncategorized

Și ochelarii de vedere, și lentilele de contact au avantaje și dezavantaje. Punctele forte ale ochelarilor sunt ușurința în a-i folosi, lipsa de riscuri și prețul scăzut, iar minusurile ar fi faptul că sunt foarte vizibili și că vederea periferică nu este îmbunătățită. Lentilele de contact au ca avantaje corecția vederii în toate planurile și faptul că nu sunt vizibile, iar ca dezavantaje prețul crescut pe termen lung, existența riscului de infecție și manipularea mai grea decât în cazul ochelarilor.

Miopia se tratează în principal cu ajutorul ochelarilor de vedere sau al lentilelor de contact. Pentru corectarea miopiei se folosesc lentile concave, iar pe prescripția pentru ochelari numărul dioptriei este precedat de semnul minus. Cu cât numărul de după minus este mai mare, cu atât miopia este mai gravă. În unele cazuri se poate apela pentru corectarea miopiei și la intervenții chirurgicale, însă acestea nu sunt indicate decât în cazuri de miopie severă întrucât prezintă și riscuri (ca orice intervenție chirurgicală).

Prezbiopia este de asemenea corectată de regulă cu ajutorul ochelarilor de vedere sau al lentilelor de contact. Dacă persoana care suferă de prezbiopie are și alte defecte de vedere, poate apela pentru corectarea ambelor probleme la lentilele bifocale, trifocale sau progresive, nemaiavând asftel nevoie de două perechi de ochelari. Prezbiopia poate fi corectată și cu ajutorul intervențiilor chirurgicale.

Hipermetropia este tratată de cele mai multe ori cu ajutorul ochelarilor de vedere sau al lentilelor de contact. Lentilele sunt convexe în acest caz, iar pe prescripție numărul dioptriei este precedat de semnul +.  Ca și în cazurile anterioare, și intervențiile chirurgicale pot corecta hipermetropia.

Astigmatismul se poate trata cu ochelari sau lentile de contact (de regulă) sau prin intervenții chirurgicale. În acest caz forma lentilelor este diferită întrucât pe lângă miopie sau hipermetropie, lentilele trebuie să compenseze și forma alungită a corneei care cauzează astigmatismul.

Ochelarii de soare nu sunt doar un articol de modă. În unele situații, purtarea lor este obligatorie pentru prevenirea daunelor pe care soarele le pot provoca ochilor. De exemplu, pe întinderile mari de zăpadă într-o zi cu soare ochelarii de soare sunt indispensabili, iar pentru protecția împotriva razelor UV aceștia sunt necesari în viața de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât razele UV penetrează norii destul de ușor, astfel că și în zilele innorate razele UV sunt destul de abundente.  Studii recente indică faptul că și lumina vizibilă, respectiv o componentă dinspre UV a acesteia, poate facilita pe termen lung apariția degenerescenței maculare. Condiția esențială a unei bune protecții oferite de către ochelarii de soare este ca aceștia să fie de bună calitate (respectiv lentilele lor).