Glaucomul

  • 0

Glaucomul

Category : Uncategorized

Glaucomul este un grup de afecțiuni oculare care conduc la deteriorarea progresivă a nervului optic. Acesta este caracterizat prin pierderea de ţesut nervos, fapt care duce în final la pierderea vederii. Nervul optic este reprezentat printr-un mănunchi de aproximativ un milion de fibre nervoase individuale, ce transmit semnalele vizuale de la ochi la creier. În majoriatea cazurilor, lezarea nervului optic este cauzată de creșterea presiunii fluidului (umoarea apoasă) în interiorul ochiului, cunoscută ca presiune intraoculară. Această creștere a presiunii poate duce la deteriorarea progresivă a nervului optic și pierderea fibrelor nervoase, ceea ce poate conduce la pierderea vederii. Glaucomul avansat poate provoca orbirea. Nu toți cei care suferă de presiune intraoculară crescută vor dezvolta glaucom, dar există și cazuri în care, pe fondul unei presiuni intraoculare normale, poate apărea glaucomul.

Glaucomul afectează cel mai frecvent persoanele de peste 40 de ani, deși există și o formă de glaucom congenital sau infantil. Persoanele cu istoric familial de glaucom au un risc crescut de a dezvolta glaucom. Alți factori de risc sunt corneea subțire, inflamația oculară cronică și administrarea medicamentelor care cresc presiunea intraoculară.

În prezent glaucomul nu poate fi prevenit, dar în cazul în care este diagnosticat şi tratat în fază incipientă poate fi, de obicei, controlat. Anumite medicamente sau intervenţiile chirurgicale pot încetini sau preveni continuarea deteriorării vederii. Cu toate acestea, vederea deja pierdută din cauza glaucomului nu poate fi recuperată. De aceea se recomandă examinări oftalmologice regulate pentru cei cu risc de a dezvolta glaucom. De la caz la caz, specialistul poate recomanda examinări mai frecvente.

Există mai multe tipuri de glaucom și mai multe teorii cu privire la cauzele apariției acestuia. Cauza exactă este necunoscută. Cu toate că boala este de obicei asociată cu o creștere a presiunii intraoculare, sunt și alte teorii care susțin ca posibilă cauză lipsa aportului adecvat de sânge la nivelul nervului optic.

Glaucomul primar cu unghi deschis este cea mai frecventă formă de glaucom. Una dintre teorii susține că glaucomul se dezvoltă atunci când sistemul de drenaj al ochiului devine ineficient de-a lungul timpului. Acest lucru conduce la o cantitate mai mare de lichid și o acumularea progresivă a presiunii intraoculare. Alte teorii ale cauzei afectării nervului optic susțin ca posibilă cauză fluxul slab de sânge către nervul optic. Afectarea nervului optic este lentă și nedureroasă, iar o mare parte a vederii poate fi pierdută înainte de a observa că ceva este în neregulă. Simptomul care poate apărea constă în scăderea acuității vizuale, dar este posibil ca aceasta să nu fie observată decât în momentul în care devine severă, deoarece celălalt ochi compensează și pentru cel afectat, de aceea, scăderea acuității vizuale poate deveni evidentă într-un stadiu mai avansat al bolii.

Glaucomul cu unghi închis este o formă mai puțin obișnuită a bolii. Reprezintă o urgență medicală, deoarece poate duce la pierderea vederii într-o zi de la debutul acesteia. Acesta se produce atunci când unghiul de drenaj din ochi (format de cornee și iris) se închide sau se blochează. Multe persoane care dezvoltă acest tip de glaucom au un unghi de drenaj foarte îngust. Cu vârsta, cristalinul se mărește, împingând irisul înainte și îngustând astfel spațiul dintre iris și cornee. Odată ce unghiul se îngustează, umoarea apoasă este împiedicată să iasă prin sistemul de drenaj, ceea ce duce la o acumulare de lichid și o creștere a presiunii intraoculare. Glaucomul cu unghi închis se poate croniciza atunci când progresează treptat sau acut, pe fondul apariției bruște. Forma acută apare atunci când irisul blochează complet drenarea umorii apoase. La persoanele cu un unghi de drenaj îngust, în cazul în care pupilele se dilată, unghiul se poate închide, ducând la o creștere bruscă a presiunii intraoculare. Deși forma acută afectează de obicei doar un singur ochi, celălalt ochi poate prezenta de asemenea risc de atac. Simptomele pot include: durere severă de ochi, greață, roșeață la nivelul ochiului, perceperea de inele colorate în jurul surselor de lumină și vedere încețoșată.

Glaucomul poate lua și alte forme, despre care vom discuta în următorul articol. Pentru moment, este important să reținem faptul că ochiul a ajuns la forma actuală de evoluție după o îndelungă perioadă de transformări, însă echilibrul său poate fi afectat de afecțiuni grave. O prevenție adecvată și susținută poate optimiza și prelungi buna vedere și odată cu aceasta confortul nostru.


Leave a Reply