Archives

  • 0

Vedere fără limite, în HD [high-definition]

Category : Uncategorized

Cât de importantă este vederea? Pentru a răspunde corect la această întrebare, trebuie să ținem cont de faptul că 80% din informația pe care o consumăm zilnic ajunge la creier prin intermediul ochilor. Prin intermediul ochilor percepem mediul înconjurător și pe baza acestor percepții luăm decizii care au efect direct asupra calității vieții noastre. Astfel, e corect să spunem că vederea este un simț subestimat, căruia trebuie să-i acordăm o importanță deosebită.

La o privire retrospectivă, putem afirma cu precizie faptul că vederea, la fel ca alte funcții ale corpului, este un simț care îl pierdem gradual și irecuperabil, odată cu înaintarea în vârstă, dar care, în ciuda trecerii timpului, joacă un rol la fel de critic în viața fiecăruia dintre noi.

Urmând traseul biologic, în jurul vârstei de 40 de ani, presbiopia se instalează în mod natural și fără discriminare la fiecare dintre noi, diminuându-ne abilitatea ochilor de a se focaliza pe obiecte la distanțe mici și medii. La fel ca în cazul apariției ridurilor și a părului alb, presbiopia este cauzată de înaintarea în vârstă, iar aceste procese sunt ireversibile.

Până de curând, trecerea pragului de 40 de ani însemna apariția unor probleme de vedere care nu își găseau decât parțial rezolvarea cu ajutorul lentilelor de ochelari progresive existente la acel moment. Acest fapt ducea la nenumărate compromisuri pe care oamenii trebuiau să le aibă în vedere pentru tot restul vieții lor. Purtătorii de ochelari și-ar dori ca vederea să fie perfectă și ca orice problemă ar avea să fie ușor de eliminat. Chiar și atunci când purtau cele mai bune lentile progresive existente pe piață, presbiopii se confruntau cu senzația că în anumite situații se descurcă mai greu din cauza ochelarilor.

Odată cu trecerea timpului însă, știința vederii a facut progrese, iar progresele li s-au datorat acelor oameni pasionați de cercetare și motivați de ideea de progres al omenirii. De-a lungul timpului, echipa condusă de Bernard Maitenaz de la Essilor a căutat cu determinare și pricepere soluția la presbiopie, inventând în 1953 primele lentile progresive moderne. După ce acest prim pas important a fost facut, echipa Essilor nu s-a oprit aici, ci a perseverat în perfecționarea a ceea ce s-a dovedit a fi începutul unei ere mai clare în știința vederii, lansând astfel în 2012 gama de lentile Varilux S Series cu care a și obținut prestigiosul premiu Internațional Silmo D’Or.

Lentilele progresive se bazează pe compromisul făcut între câmpurile vizuale largi și limitarea efectului „de valuri”. Acest compromis a fost eliminat cu noua lentilă Varilux S Series – singura lentilă capabilă să ofere un efect „de valuri” limitat și câmpuri vizuale largi, în același timp.

Varilux S Series sunt primele lentile revoluționare pentru presbiopi, care oferă vedere fără limite. Din această gamă fac parte 4 tipuri de lentile: Varilux S 4D (care țin cont și de ochiul dominant), Varilux S f-360, Varilux S Design si Varilux S Design-short.

O echipă de talie mondială, o istorie de avangardă în optica medicală, o tehnologie de vârf în măsurarea ochilor – Eyecode, împreună cu 3 tehnologii de vârf Essilor:  Nanoptix, SynchronEyes și 4D Technology, au facut posibilă apariția revoluționarei game de lentile progresive Varilux S Series.

Cu lentilele din gama Varilux S Series, urmele lăsate de trecerea timpului asupra vederii noastre pot fi corectate cu ajutorul lentilelor care fac ca trecerea timpului și apariția problemelor de vedere la orice distanță să nu mai constituie o problemă fără o soluție în pas cu vremurile. Mai mult decât atât, cu lentilele din gama Varilux S Series, realitatea se vede în HD, fără limite, la orice distanță.


  • 0

Cum vedem?

Category : Uncategorized

Procesul complet în urma căruia putem distinge tot ce ne înconjoară este unul destul de complicat și implică mai multe componente. Prima dintre ele este lumina, care este reflectată de diferitele obiecte pe care le întâlnește. Această lumină reflectată ajunge la ochi și ne permite vederea. A doua componentă este ochiul. Deși acesta nu este perfect (nimic nu este), gradul lui înalt de complexitate îl face să fie un instrument uimitor de precis cu ajutorul căruia putem percepe mediul înconjurător într-o multitudine de culori și foarte detaliat. Simplul fapt că puteți citi acest text arată gradul ridicat al detaliilor pe care ochiul le percepe, deși nu conștietizăm acest lucru și tratăm vederea ca pe ceva banal. Pentru a realiza cât de importantă este vederea, încercați să va imaginați cum ar fi viața fără aceasta sau faceți chiar experimente efectuând activități dintre cele mai banale cu ochii închiși.

 

Ochiul acționează nu numai ca o lentilă ci ca un întreg aparat fotografic. Captează lumina, o focalizează cu ajutorul corneei și a cristalinului și o înregistrează la nivelul retinei. Tot în retină are loc și decodarea parțială a luminii captate și transformarea acesteia în impulsuri electro-chimice, înainte de a fi trimisă, prin nervul optic, la creier. Ochiul controlează cantitatea de lumină pe care o primește cu ajutorul irisului, în funcție de intensitatea luminoasă a zonei spre care privim, întrucât o intensitate luminoasă prea mare poate stanjeni sau chiar vătăma retina, iar o intensitate prea slabă ar fi insuficientă pentru o receptare a imaginii respective. Adaptarea vederii în funcție de distanță se realizează cu ajutorul cristalinului, care își schimbă forma pentru a focaliza corect imaginile. Astfel, pentru imagini aflate la distanță cristalinul este relativ plat deoarece undele luminoase sunt paralele și nu este nevoie de o focalizare suplimentară, iar pentru imaginile apropiate acesta se curbează pentru a focaliza lumina refractată.

 

A treia componentă, și probabil cea mai importantă, este creierul. Acesta primește informațiile de la ochi, combină imaginile primite de la cei doi ochi,  determină distanța până la obiectul privit, determină dacă obiectul este static sau în mișcare, compară imaginile recepționate cu cele din memorie și face multe alte operațiuni într-un interval de timp foarte scurt, toate aceste operațiuni având de cele mai multe ori ca rezultat imediat o imagine clară, exactă și în context.  Am spus de cele mai multe ori pentru că, datorită faptului ca imaginile recepționate de către creier sunt în permanență comparate cu diferite șabloane și imagini standard înmagazinate în memorie (toate acestea pentru a decodifica imaginile cu rapiditate), în anumite situații creierul este păcălit (sau mai bine spus se păcălește singur), de aici rezultând iluziile optice. Pe aceasta se bazează în parte și iluzioniștii atunci când fac lucruri ce par a fi magie.


  • 0

O scurtă istorie a ochelarilor

Category : Uncategorized

Problemele de vedere există dintotdeauna și pentru o lungă perioadă de timp de la apariția omului acestea au fost de nerezolvat. Deși se observase încă din antichitate că lentilele (care se pare că datează de pe vremea Egiptului Antic), cristalele ori recipientele din sticlă umplute cu apă îmbunătățesc vederea atunci când sunt folosite în acest scop, primii ochelari practici nu au apărut până în secolul al XIII-lea. Astfel, în jurul anului 1285, în Italia, prima pereche de ochelari a văzut lumina zilei (sau mai bine spus: a ajutat pe cineva să vada lumina zilei).

 

Primii ochelari aveau lentile convexe montate în rame de os, metal sau piele care se sprijineau doar pe nas ori se țineau cu mâna și corectau doar hipermetropia sau presbiopia. Ochelarii pentru corectarea miopiei au apărut după mai mult de un secol, în prima parte a anilor 1400, aceștia folosind lentile concave. Deși erau folosite pentru îmbunătățirea vederii, până în anul 1604 nu s-a cunoscut mecanismul prin care lentilele convexe și concave corectau presbiopia și miopia. În acel an, Johannes Kepler a publicat o lucrare în care explica în mod corect aceste lucruri.

 

Lentilele bifocale (pentru corectarea miopiei și presbiopiei) au fost inventate de către Benjamin Franklin, care era și miop și presbiop, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

 

Lentilele cilindrice, pentru corectarea astigmatismului, au fost inventate o jumătate de secol mai târziu, în 1825, de către George Airy.

 

Lentilele progresive au apărut relativ recent, respectiv la jumătatea secolului XX, fiind create de către Essilor.

 

În tot acest timp, ramele ochelarilor au continuat să evolueze. La început, le lipseau brațele și se țineau cu mâna sau se sprijineau doar de nas. În anii 1600 au apărut ramele care se fixau pe cap cu ajutorul unor panglici sau sfori prinse de margini (acolo unde se prind astăzi brațele), iar în jurul anului 1730 au apărut ramele așa cum le cunoaștem, cu brațe care se sprijină pe urechi.

 

Ochelarii de soare provin se pare din China, secolul al XII-lea, însă ochelarii de soare moderni datează de la începutul secolului XX.

 

Lentilele ochelarilor au fost multă vreme confecționate din sticlă însă, deși mai există și acum lentile din sticlă, ochelarii moderni au în general lentile din plastic sau policarbonat, mai ușoare, mai rezistente și mai estetice.

 

La ora actuală există ochelari cu lentile polarizante, anti-zgârieturi, hidrofobe, anti-aburire, antireflex, iar ramele sunt foarte ușoare sau inexistente (în cazul în care brațele se montează direct pe lentile) și pot fi confecționate inclusiv din aliaje de metal cu memorie. Oare ce ne rezervă viitorul?


  • 0

Despre culoarea ochilor

Category : Uncategorized

Culoarea ochilor (a irisului mai exact) este dată de prezența unui anumit pigment. În cazul omului acest pigment este melanina. Aceasta este foarte răspândită în lumea animală, iar la om melanina este responsabilă și pentru culoarea părului și a pielii. Omul poate avea ochii căprui, albaștri sau verzi (cu diverse variații ale acestor culori), ochii căprui fiind cei mai răspândiți.

Diferențele în culoarea ochilor apar, în principal, datorită concentrației mai mici sau mai mari de melanină în iris. O concentrație mai mare rezultă intr-o culoare închisă a ochilor (negri sau căprui – ochii negri nu sunt de fapt negri ci căprui foarte închis, așa cum pielea neagră nu este neagră de fapt) o concentrație moderată de melanină dă ochi verzi iar o concentrație mai mică are ca rezultat culoarea albastră a ochilor. Este interesant de menționat faptul că ochii verzi sau albaștri nu conțin pigmenți de aceste culori ci, în lipsa unei concentrații mari de melanină și în funcție de densitatea celulară, are loc același fenomen optic responsabil pentru culoarea albastră a cerului: refracția și dispersia luminii în interiorul irisului – mai exact așa numita dispersie Rayleigh. Putem spune așadar că ochii căprui au o culoare pigmentară (datorată în principal pigmentului),  ochii albaștri au o culoare structurală (datorată interferențelor la care este supusă lumina în interiorul structurii irisului) iar ochii verzi sunt o combinație între cele două (aceștia fiind și cel mai rar întâlniți).

Culoarea ochilor nu afectează calitatea vederii însă poate afecta sănătatea ochilor dat fiind că ochii deschiși la culoare permit pătrunderea unei cantități mai mari de lumină (respectiv raze UV). De aici rezultă că, deși este indicat să purtăm cu toții ochelari de soare atunci când este cazul, persoanele care au ochii deschiși la culoare ar trebui să poarte ochelari de soare de fiecare dată când condițiile o impun.

Alte animale au culori ale ochilor diferite (galbeni, portocalii, roșii) datorită prezenței unor alți pigmeți, cum ar fi pteridina sau carotenoida, iar pentru animalele cu ochi albaștri explicația este aceeași ca și în cazul omului.

În concluzie, atunci când se spune despre cineva că are ochii albaștri ca cerul, adevărul afirmației este susținut și de acea parte din fizică numită optică.


  • 0

Cum să protejăm eficient ochii copiilor împotriva soarelui

Category : Uncategorized

Ochiul este și un filtru care devine tot mai eficient odată cu înaintarea în vârstă. Partea din față a acestuia, formată așa cum ne amintim din cornee și cristalin, acționează la adulți și ca un filtru natural ce absoarbe o parte dintre razele UV și protejează retina. Acest filtru natural are o eficacitate de 100% la filtrarea razelor UVB (cu lungimi de undă între 280 și 315 nanometri) și o eficacitate de 98% pentru razele UVA (315-380 nm). În cazul vârstnicilor, înlocuirea cristalinului cu implanturi intra-oculare (operația de cataractă) a arătat că de cele mai multe ori cristalinul își modificase transparența datorită expunerii prelungite la soare și că era necesară înlocuirea acestuia cu un implant cu un grad mare de protecție (atât pentru UV cât și pentru lumina albastră).

Ochii unui copil sunt mult mai vulnerabili la razele soarelui. Aceștia nu filtrează razele UV și lumina albastră cu aceeași eficiență ca ochii adulților. Astfel, o parte dintre razele UVA și toată lumina albastră (380-500 nm) ajung la retina copilului. De aceea copiii, în special bebelușii și copiii cu vârste fragede, au nevoie de protecție suplimentară împotriva razelor UV, cu atât mai mult cu cât sunt mai expuși și la reverberațiile luminii (lumina reflectată din diverse obiecte) datorită faptului că se află mai aproape de pământ și că au mobilitate redusă.

În vreme ce efectele nocive ale razelor UV au fost dovedite, efectele luminii albastre sunt mai greu de evidențiat, mai ales că ereditatea, alcoolul, tutunul și dieta joacă și ele un rol în afecțiunile ochiului.

Din păcate, dacă pentru adulți există standarde în ceea ce privește ochelarii de soare, pentru copii acestea lipsesc. Singurul element luat în considerare în cazul ochelarilor de soare pentru copii este mărimea acestora. Ochelarii de soare protejează numai impotriva razelor care trec prin lentilele acestora. Dacă ochelarii de soare nu se mulează complet în jurul ochilor copilului, lumina pătrunde în ochi prin părțile laterale sau pe deasupra ori dedesubtul ochelarilor, caz în care filtrul, oricât de eficient ar fi, devine inutil. Astfel, ramele curbate și prelungite în laterale sunt alegerea de preferat pentru ochelarii de soare ai copilului. De asemenea, pentru o protecție eficientă a ochilor copiilor, eficacitatea lentilelor în filtrarea razelor UV trebuie să fie de minim 100%. Gradul de eficiență a unei lentile în ceea ce privește filtrarea depinde în mare măsură de materialul din care este făcută. Din acest punct de vedere sunt recomandate lentilele din policarbonat. Acestea oferă mai multe avantaje care le fac în mod special potrivite pentru a fi folosite de către copii. Foarte eficiente în ceea ce privește blocarea razelor UV (100%), lentilele din policarbonat sunt și foarte rezistente la impact, fapt ce le face ideale pentru a fi purtate de către copii. Sunt de asemenea recomandate și lentilele fotocromatice (cum ar fi lentilele Transitions®) care blochează lungimile de undă până la 400 nm și care sunt ușor de purtat deoarece reacționează la intesitatea razelor UV, devenind mai opace sau mai transparente după caz. O altă recomandare ar fi lentilele CR39® cu absorbție UV.

La un nivel similar de filtrare (cel mai folosit este 15%, ceea ce înseamnă că 15% din lumină ajunge la ochi, restul de 85% fiind filtrată) lentilele maro sunt mai eficiente decât cele gri. Lentilele maro sunt eficiente și la filtrarea luminii albastre (eficiente în acest caz sunt și lentilele galbene sau roșii, însă acestea sunt mai greu de purtat).

Nu toată lumea este conștientă de necesitatea protejării ochilor cu ajutorul ochelarilor de soare. Peste 90% dintre adulți cunosc efectele razelor UV asupra pielii, însă mai puțin de 10% știu despre efectele pe care acestea le au asupra ochilor! Sub acest aspect, australienii sunt în avangardă. Australia este o țară cu mult soare și o țară în care se pune accent pe activitățile în aer liber și sport (majoritatea populației trăiește lângă plajă). În aceste condiții ochelarii de soare sunt obligatorii pentru elevi și sunt parte din uniforma școlară.


  • 0

Razele UV: un inamic cu care ne confruntăm zi de zi

Razele UV sunt prezente pe tot parcursul anului, chiar și atunci când este înnorat sau umbră. 40% din totalul expunerii la razele UV are loc atunci când nu suntem în contact direct cu lumina solară. Riscurile expunerii la razele UV sunt multiple și binecunoscute: de la arsuri ale pielii, până la îmbătrânirea prematură a pielii. Folosirea cremelor de protecție a devenit uzuală, ca și folosirea ochelarilor de soare.

Efectele negative ale razelor UV asupra ochilor și a zonelor adiacente acestora sunt însă la fel de serioase, acestea putând accelera apariția cataractei sau a cancerului de piele. Razele UV provoacă daune serioase care își fac simțite efectele după un anumit număr de ani, iar în unele cazuri efectele nu sunt foarte vizibile. Cert este că aceste daune apar, că se acumulează de-a lungul vieții și că sunt de cele mai multe ori ireversibile.

Expunerea la razele UV accelerează îmbătrânirea ochilor, iar aproximativ 20% dintre cazurile de cataractă au drept cauză această expunere. Razele UV pot provoca de asemenea cancere ale pielii, dintre care 90% apar pe față și gât, iar între 5 și 10% pe pielea din jurul ochilor.

Lentilele clasice oferă doar o parte din protecția UV necesară ochilor, protejându-i exclusiv împotriva razelor UV care pătrund direct, prin față. Până de curând însă, nu a existat nicio soluție pentru razele UV care ajung la ochi indirect, reflectate de suprafața interioară a lentilelor, acestea din urmă putând reprezenta până la 50% din totalul radiațiilor UV la care sunt expuși ochii. Această problemă a fost recent rezolvată de lentilele Crizal UV de la Essilor, primele lentile care protejează și împotriva razelor UV reflectate de suprafața interioară a lentilelor, oferind cea mai bună protecție totală împotriva radiațiilor UV.

Essilor a implementat un index de protecție, similar celui folosit la cremele pentru protecția pielii, numit ‘factorul de protecție solară pentru ochi’ (E-SPF). Acest factor poate varia între 2 (cea mai scăzută protecție) și 25 (protecția maximă la ora actuală pentru lentilele de zi cu zi), cifrele indicând cantitatea de raze UV filtrată. Astfel, E-SPF=2 indică faptul că de două ori mai puține raze UV pătrund în ochi, iar E-SPF=25 asigură o cantitate de 25 de ori mai mică de raze UV care pătrund în ochi. Lentilele Crizal UV sunt primele lentile transparente care au E-SPF=25.


  • 0

Ochiul artificial

Până nu demult, complexitatea ochiului uman a făcut să pară imposibilă relizarea unui ochi artificial funcțional. Iată însă că tehnologia modernă face pași, mici încă, dar pași, înspre ceea ce părea de nerealizat. S-a reușit acum ceva vreme restabilirea parțială a vederii unei persoane oarbe, prin implantarea unui înlocuitor al retinei și conectarea acestuia la creier. Implatul a constat într-o plăcuță de 3×3,1 mm pe care se aflau 1.500 fotodiode foarte mici.

Acestea acționează la fel ca celulele fotoreceptoare, transformând undele luminoase în impulsuri electrice și sunt capabile de variații, în funcție de intensitatea semnalului luminos.Microfotodiodele au fost conectate la nervul optic prin celulele nervoase de la nivelul retinei. Toate acestea presupun existența unui glob ocular intact, a unei retine în care celulele nervoase să fie funcționale și a unui nerv optic funcțional, excluzând astfel o serie de afecțiuni și accidente în care aceste condiții nu sunt întrunite. Tehnologia se poate totuși aplica cel puțin în cazul retinitei pigmentare și asta înseamnă ceva. Unul dintre pacienții căruia i s-a aplicat implantul, deși aproape orb la momentul intervenției  (putea doar specifica în ce direcție este lumină), este capabil acum să recunoască obiecte ca fructele mai mari, tacâmuri, poate să spună cât este ora după ceas și poate citi litere de 5-8 cm înălțime.

Deși tehnologia respectivă este încă în stadiu de început (vederea este alb-negru iar detaliile nu sunt foarte detaliate), ce promisiuni oferă! Și chiar în acest stadiu, ce diferență ar fi pentru o persoană oarbă!


  • 0

Razele UV și ochii

Category : Uncategorized

Radiație electromagnetică invizibilă ochiului uman, cu lungimi de undă mai mici decât cele ale luminii vizibile, razele UV sunt dăunătoare vieții în general (în special cele cu lungimi de undă foarte mici). Ceea ce ne protejează de această radiație dăunătoare este stratul de ozon (și, în parte, oxigenul din aer), însă protecția nu este totală. Între 97 și 99 % din radiația UV este blocată, asta însemnând că între 1 și 3 % din razele UV ajung totuși la nivelul solului, iar acest procent este suficient să ne pună probleme dacă nu ne luăm măsuri de precauție.

Ozonul este o varietate moleculară a oxigenului și constă din 3 atomi de oxigen (O3). Oxigenul molecular din atmosferă – pentru că sub această formă există în atmosferă – este compus din 2 atomi (O2). Ca o ironie, stratul de ozon din atmosferă este produs chiar de către radiațiile UV, într-un proces continuu (ozonul nu este stabil, el descompunându-se repede în  O2). Tot o ironie este și faptul că, deși, aflat acolo sus, are un rol vital în prezervarea vieții pe Pământ, ozonul este, la nivelul solului, foarte periculos pentru viață datorită proprietăților lui oxidante foarte puternice.

Razele UV sunt numite așa datorită faptului că acestea se află, ca nivel energetic, imediat deasupra undelor violete (ultraviolet = peste violet). Ele se împart în 4 subcategorii , în funcție de lungimea lor de undă:

  • UVA , cu lungimi mari de undă (400 – 315 nm, unde nm înseamnă nanometri, 1 nanometru fiind a miliarda parte dintr-un metru).
  • UVB, cu lungimi de undă medii (315 – 280 nm)
  • UVC, cu lungimi de undă mici (280 – 100 nm)
  • EUV, cu cele mai mici lungimi de undă și cele mai energetice (121 – 10 nm)

Majoritatea razelor UV care ajung la nivelul solului sunt cele UVA (aproximativ 95%), restul fiind oprite de atmosferă și de stratul de ozon.

Pe lângă arsurile solare și unele tipuri de cancer de piele, razele UV produc daune și ochilor. Expunerea la razele UV poate provoca fotokeratită, pinguecula , pterigion sau cataractă. Efectul radiațiilor UV asupra ochilor este unul cumulativ, expunerea de scurtă durată la intensități UV mari sau expunerea de lungă durată la razele UV în condiții normale, de zi cu zi, putând avea același efect. Deosebit de periculoase sunt radiațiile UV de mare energie generate artificial (cum ar fi cele din  sterilizatoare ori cele generate datorită temperaturilor ridicate realizate de aparatele de sudură), așa încât lucrul cu astfel de instrumente necesită măsuri de siguranță speciale.


  • 0

Internetul văzut mai bine

Category : Uncategorized

Internetul, minunea modernă care ne-a schimbat stilul de viață, este un instrument extrem de util. Permite accesul, din confortul propriei locuințe, la o cantitate uriașă de informații într-un timp foarte scurt. Ca acele informații să ne fie utile totuși, trebuie să le și putem citi. Dacă aveți probleme cu mărimea fonturilor, marimea imaginilor sau a graficelor de pe site-urile vizitate, mai jos aveți câteva sfaturi pentru a remedia problemele de acest gen.

Pentru a mari toată pagina, indiferent de browserul folosit, apăsați ctrl și + (sau cmd și + la Mac) de câte ori este nevoie pentru a obține rezultatul dorit. Pentru a micșora, comanda este ctrl și – (cmd și – la Mac).

Dacă doriți să schimbați numai mărimea fontului, iar în unele cazuri și tipul fontului, vă prezentăm mai jos modalitățile prin care o puteți face, în funcție de browserul folosit.

Daca folosiți Internet Explorer, mergeți la „Page”, iar aici aveți opțiunea „Text size”, de unde puteți alege 5 mărimi ale fontului.

Pentru Mozilla Firefox, alegeți „Firefox” (stânga sus), apoi „Options”, din nou „Options” și în meniul de sus alegeți „Content”. Aici puteți alege mărimea fontului (dela 9 la 72, în pixeli), tipul fontului (în funcție de fonturile pe care le aveți instalate) precum și culorile textului, fondului și linkurilor.

La Google Chrome  opțiunile se accesează apăsând pe cheie (dreapta sus), apoi pe „Settings”. Aici, în josul paginii se apasă „Show advanced settings…” iar la categoria „Web content” selectăm „Customize fonts…”. De aici putem schimba mărimea și tipul fonturilor.

Dacă utilizați Safari, apăsați pe rotița zimțată (dreapta sus), apoi pe „Preferences…”. Selectați din meniul de sus categoria „Appearance”, unde puteți selecta mărimea și tipul fontului, precum și o opțiune de afișare a fontului în funcție de ecranul folosit (CRT, LCD etc.).

În sfârșit, utilizatorii browserului Opera pot accesa setările apăsând pe „Opera” (stânga sus), apoi „Settings” și „Preferences”. Aici, alegeți din meniul de sus „Webpages” unde aveți mai multe opțiuni, printre care și setarea marimii și a tipului de font, culoarea textului și a fondului precum și diferite setări ale linkurilor.

Navigare plăcută!


  • 0

Sfaturi privind protecția ochilor

Majoritatea accidentelor care provoacă daune ochilor ar putea fi evitate doar purtând ochelari de protecție atunci când desfășurăm activități periculoase. Ochelarii de protecție nu sunt scumpi și, chiar dacă ar fi, merită cu prisosință fiecare bănuț. Recomandarea noastră insistentă este să purtați ochelari de protecție de fiecare dată când desfășurați o activitate de pe urma căreia v-ați putea pune în pericol sănătatea ochilor, chiar dacă activitatea respectivă nu durează decât foarte puțin ori sunteți experimentat în acel domeniu. Accidente se pot întâmpla oricui și este de ajuns o fracțiune de secundă pentru a vă răni, uneori extrem de grav și cu consecințe permanente.

Printre situațiile care vă pot provoca leziuni oculare putem enumera: diferite obiecte mici puse în mișcare în diverse moduri (bucăți de metal, lemn, plastic sau sticlă, pietricele, nisip), diferite substanțe chimice care ajung în ochi împroșcate, picurând sau de pe mână (vopsea, dizolvanți, diluanți, produse de curățat, smoală, benzină, insecticide, pesticide etc.), dopuri de șampanie care sar în ochi daca sticla nu este ținută bine, instrumente folosite în cosmetică dacă nu sunt manipulate cu grijă, propriile unghii atunci când încercăm să punem sau să scoatem lentilele de contact, unelte de grădinărit ori diverse scule manipulate neglijent, artificii sau pocnitori și lista poate continua la nesfârșit. După cum se vede, situațiile în care ne putem vătăma ochii nu sunt rare, astfel încât trebuie să recunoaștem momentele respective și să acționăm  pentru a ne proteja vederea. Dacă suferiți totuși un accident, adresați-vă medicului oftalmolog cât se poate de repede. Tratați orice rană la ochi, oricât de superficială ar părea, ca pe o urgență.

Dacă simțiți că aveți praf în ochi sau vreun alt corp străin, nu vă frecați la ochi pentru că riscați să zgâriați suprafața ochiului. Pe lângă faptul că asemenea zgârieturi sunt dureroase și vă afectează vederea pentru o perioadă, diferite bacterii sau ciuperci pot pătrunde în ochi pe această cale, provocând uneori infecții grave într-un interval de timp foarte mic.

Dacă un obiect vă penetrează ochiul nu încercați să îl îndepărtați pentru că vă puteți provoca daune și mai mari. Lăsați obiectul așa cum este și mergeți de urgență la medic.

În cazul în care ochii intră în contact cu diferite substanțe chimice, clătiți-vă ochii cu apă din abundență timp de câteva minute și apoi contactați medicul oftalmolog.