Bebelușii, ochii și vederea

  • 0

Bebelușii, ochii și vederea

Category : Uncategorized

Venirea pe lume a unui copil este întotdeauna un motiv de bucurie pentru părinţi şi pentru întreaga familie. Mulţi părinţi se întreabă înainte ca cel mic să vină pe lume: oare cu cine va semăna, ce culoare de ochi va avea, îşi va păstra culoarea ochilor de la naştere, sau aceasta se va schimba? Culoarea ochilor unui copil reprezintă un subiect de discuţie destul de frecvent în rândurile părinţilor, şi nu numai. Atunci când ne referim la culoarea ochilor, vorbim despre culoarea irisului – inelul muscular din jurul pupilei, care controlează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Spre deosebire de iris, pupila va fi întotdeauna neagră, iar sclera va fi albă, cu excepţia câtorva afecţiuni care îi poate modifica culoarea, cum a fi icterul sau inflamaţiile, care pot schimba culoarea sclerei în galben, respectiv sau roz, chiar roşu.
Culoarea irisului, la fel ca şi cea a părului şi a pielii, depinde de o proteină numită melanină. Organismul nostru deţine celule specializate, numite melanocite, a căror sarcină este aceea de a secreta melanină acolo unde este nevoie, inclusiv în iris. Atunci când se naşte, un copil va avea ochii de culoare gri sau albastru, deoarece melanina nu este de obicei prezentă la naştere, ci se dezvoltă odată cu vârsta. De-a lungul timpului, dacă melanocitele secretă o cantiate mică de melanină, copilul va avea ochi albaștri. În cazul în care cantitatea de melanină este mai mare, atunci ochii copilului vor fi verzi sau de culoarea alunei, iar atunci când melanocitele secretă o cantitate mare de melanină, ochii devin căprui – cea mai frecventă culoare de ochi -, iar în unele cazuri, ochii pot părea negri. Este nevoie de aproximativ un an pentru ca melanocitele să îşi finalizeze activitatea, de aceea, până la această vârstă culoarea ochilor copiilor nu este definitivă.
Culoarea ochilor este o caracteristică genetică, iar felul în care copilul va arăta, inclusiv culoarea ochilor este determinat de materialul genetic cu care fiecare părinte contribuie la conceperea copilului. Doi părinţi cu ochi albaştri sau cu ochi căprui vor avea, cel mai probabil, copii cu ochi albaştri, respectiv căprui, dar acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată. Copiii pot avea altă culoare a ochilor decât părinţii lor. De exemplu, dacă unul dintre bunici are ochi albaștri, iar părinţii nu, sunt şanse ca cel mic să aibă ochi albaştri. De asemenea, dacă unul dintre părinți are ochi căprui, iar celălalt ochi albaștri, sunt şanse ca cel mic să aibă una dintre cele două culori. Există şi cazuri în care copilul are un ochi căprui şi unul albastru – în acest caz este indicat un consult medical, deoarece este posibil să fie vorba despre o boală genetică rară, numită sindromul Waardenburg.
Părinții observă de multe ori că ochii nou-născuților par să se încrucişeze din când în când. În primele 6 luni de viață acest lucru poate fi normal. Pentru a se uita la un obiect, creierul trebuie să știe unde să îndrepte ochii. În primele 2 până la 4 săptămâni de viață, vederea nu este suficient de precisă pentru ca ochii copilului să se focalizeze pe un obiect pentru mai mult timp. Părinții de multe ori au senzaţia că nou-născuții se uită pe lângă ei şi nu la ei, iar acest lucru este adevărat. Cu toate acestea, până în patra săptămână de viață, copilul se va focaliza asupra feţei părinţilor atunci când sunt ţinuţi în braţe.
Cea mai mare parte a dezvoltării vizuale are loc în creier, nu în ochi. Una dintre cele mai mari provocări pentru creierul în curs de dezvoltare este aceea de a coordona semnalele vizuale dintr-o parte în alta. Semnalele nervoase de la ochi circulă prin nervii optici și se despart în ambele părţi ale creierului. Pentru a da sens acestor semnale, cele două părți ale creierului trebuie să coopereze, comparând informațiile și coordonând mișcarea ochilor în direcția dorită. Pana la vârsta de 2 luni, părinţii pot observa că bebeluşul va urmări fața părintelui sau o jucărie pentru puţin timp, apoi va pierde focalizarea, pe măsură ce privirea lui se mişcă dintr-o parte în alta. Cu toate acestea, până la vârsta de 2 luni, el ar trebui să poată urmări cu privirea de la dreapta la stânga și înapoi.
Următorul punct de referinţă în dezvoltarea vizuală a unui copil are loc la vârsta de 6 luni. Până în acest moment cele două părți ale creierului sunt coordonate, iar ochii pot urmări împreună un obiect. La această vârstă, bebeluşul recunoaşte obiectele şi poate face diferenţa între ele.
La vârsta de 8 luni, bebeluşul vede mai bine lucrurile aflate în apropiere, dar se descurcă şi la distanţă. Tot la această vârstă, culoarea ochilor va fi aproape de cea finală, deşi încă mai pot apărea modificări subtile de culoare. Până la vârsta de 12 luni, copilul are dezvoltată vederea binoculară, adică îşi foloseşte ambii ochii în acelaşi timp, dar şi vederea stereoscopică.
Primul examen oftalmologic al copilului ar trebui să aibă loc între 6 şi 12 luni, chiar dacă nu există probleme evidente cu ochii sau vederea. În cadrul acestei examinări, specialistul va face testări pentru miopie, hipermetropie, astigmatism sau alte probleme oculare și va evalua abilitatea de mișcare a ochilor. Identificarea oricărei probleme este important să fie făcută cât mai devreme, deoarece problemele de dezvoltare a vederii și de sănătate a ochilor sunt mai ușor de corectat dacă tratamentul începe devreme.

Leave a Reply