afecțiuni ce necesită intervenții chirurgicale

Cataracta – poate fi progresivă sau nu și este afecțiunea oculară în care apare opacifierea cristalinului, opacifiere ce poate fi parțială sau totală. Cu cât cristalinul este mai opac, cu atât mai puțină lumină ajunge la retină. Există mai multe tipuri de cataractă, în special în funcție de cauzele ce duc la apariția acesteia. Cauzele pot fi multiple: expunerea îndelungată (cumulativă) la razele UV, expunerea la radiații ionizante, existența unei alte afecțiuni (diabet, hipertensiune), traume fizice, factori genetici, înaintarea în vârstă, folosirea îndelungată a anumitor medicamente (steroizi, antipsihotice).  În stadii incipiente, vederea poate fi corectată și fără intervenție chirurgicală.

Cataracta este principala cauză a orbirii la nivel mondial și cea mai frecventă cauză a scăderii calității vederii la persoanele de peste 40 ani.

Desprinderea de retină – este o afecțiune gravă care netratată de urgență (1-3 zile) duce la pierderea vederii. Retina se desprinde de țesutul de care în mod normal este atașată, condiții în care nu mai poate funcționa. Desprinderea de retină poate fi cauzată de un traumatism, de o prezbiopie extremă, poate apărea în urma unor intervenții chirurgicale la ochi ori ca efect al unei alte afecțiuni (diabet, siclemie).

Glaucomul – se caracterizează prin deteriorarea nervului optic, îngustarea progresivă a câmpului vizual (începând cu câmpul vizual periferic), moment în care apare și așa-zisa „vedere în tunel” (se pot percepe doar obiectele aflate drept în fața privitorului, restul fiind ocultate) și, lăsat netratat, instalarea orbirii. Pericolul glaucomului constă mai ales în faptul că, de obicei, boala se instalează pe nesimțite iar primele simptome apar atunci când stadiul ei este destul de avansat. Principala cauză a deteriorării nervului optic în cazul glaucomului este creșterea presiunii intraoculare, însă nu este singura cauză.  În funcție de severitatea bolii, tratamentul glaucomului poate fi medicamentos sau chirurgical.

Glaucomul este a doua cauză a orbirii la nivel mondial (după cataractă).

 Keratoconus – este o boală progresivă și se manifestă prin subțierea și alungirea corneei, aceasta căpătând forma unui con și afectând substanțial vederea. Însuși numele bolii este foarte descriptiv: kerato înseamnă cornee iar conos este evident. Keratoconus poate apărea la unul sau la ambii ochi. Apare de obicei la sfârșitul adolescenței și atinge forma cea mai severă până în 40 ani. Cauzele apariției acestei boli nu sunt pe deplin cunoscute însă posibile cauze pot fi scăderea activității enzimatice la nivelul corneii, expunerea îndelungată la razele UV, frecarea excesivă a ochiului, purtarea îndelungată a lentilelor de contact neajustate coresunzător.  În stadii incipiente, vederea poate fi corectată și fără intervenție chirurgicală.

Ptoza palpebrală – o afecțiune întalnită de regulă la vârstnici și caracterizată prin poziția mai coborâtă decât normal a pleoapelor. Aceasta poate avea mai multe consecințe: lăcrimare excesivă, probleme de vedere datorate deschiderii prea mici a pleoapelor, uscarea ochilor sau chiar vătamarea suprafeței oculare datorită poziției incorecte a pleoapei. Această afecțiune poate fi întâlnită și la copii (ptoza congenitală) și, lăsată netratată, poate duce la ambliopie.

Strabismul – În mod normal, ambii ochi sunt aliniați unul în raport cu celălalt și se mișca la unison. Acest fapt ne permite vederea binoculară și stereoscopică. Atunci când alinierea este defectuoasă, apare strabismul.  Acesta poate fi constant sau intermitent. De asemenea, strabismul poate afecta  doar un ochi sau ambii ochi, pe rând. Lipsa de coordonare a ochilor poate avea fie cauze de natură neurologică, fie de natură musculară. Indiferent de cauze, după o vreme apare de obicei (în special la copii) fenomenul numit ambliopie, atunci când creierul începe să ignore semnalele trimise de către ochiul afectat de strabism pentru a evita vederea dublă (dat fiind că ochii nu sunt aliniați, fiecare dintre ei vede obiectul dintr-un unghi ușor diferit). Ambliopia lăsată netratată duce la deteriorarea ireversibilă a vederii în ochiul afectat. Strabismul poate avea cauze genetice, se poate datora altor afecțiuni (sindromul Down, afecțiuni cerebrale) sau poate surveni în urma unor traume.

Pterigionul – constă în apariția unor formațiuni de țesut la nivelul conjunctivei, care ajung la cornee și o acoperă. Poate fi cauzat de expunerea prelungită la raze UV, de praf sau de traumatisme. Pe langă efectul estetic negativ pe care îl are, pterigionul poate limita mișcările oculare, poate reduce vederea sau se poate provoca infecții ale corneei.