Archives

  • 0

Accidentul vascular ocular

Category : Uncategorized

Cei mai mulți dintre noi ştim că hipertensiunea arterială şi alte boli vasculare prezintă riscuri pentru sănătatea noastră, dar ştiaţi că hipertensiunea arterială poate afecta vederea prin deteriorarea arterelor din interiorul ochilor?

Un accident vascular cerebral care afectează ochiul, cunoscut medical sub numele de ocluzie a arterei retiniene, este un blocaj în vasele de sânge din retină – ţesutul sensibil la lumină din spatele ochiului. Blocajul este cauzat de un cheag de sânge sau o obstrucție (îngustare sau închidere) într-un vas de sânge, sau de acumularea de colesterol în vasul respectiv de sânge.

Există mai multe tipuri de accidente vasculare cerebrale care implică ochiul, în funcție de vasele de sânge afectate – venele din ochi sau arterele. Venele sunt vasele de sânge care transportă sângele către inimă, iar arterele sunt vasele de sânge care transportă sângele de la inimă. Obstrucţia ramurei venei retiniene (ORVR) este un blocaj în venele mici din retină, obstrucţia ramurei arterei retiniene (ORAR) blochează arterele mici din retină, obstrucţia venei centrale a retinei (OVCR) este un blocaj în vena principală din retină şi obstrucţia arterei centrale a retinei (OACR) este un blocaj în artera centrală din retină.

Cel mai frecvent simptom al unui accident vascular cerebral care afectează ochiul este pierderea bruscă şi nedureroasă a vederii. El poate afecta ochiul în întregime în cazul obstrucţiei venei sau arterei centrale a retinei, sau poate afecta doar o parte a ochiului în cazul obstrucţiei ramurei venei sau arterei retiniene. Alte simptome includ pierderea vederii periferice, vedere distorsionată şi pete oarbe. În cazul apariţiei oricăruia dintre aceste simptome este necesar consult medical de urgență, pentru a preveni pierderea vederii. Accidentul vascular cerebral care afectează ochiul este mai frecvent întâlnit în cazul celor cu vârsta de 60 de ani şi peste această vârstă.

Sunt anumite afecţiuni care cresc riscul de accident vascular ocular, cum ar fi: o afecţiune cardiovasculară, diabetul, valorile crescute ale colesterolului, hipertensiunea şi îngustarea arterei carotide sau a arterei gâtului.

În cazul pierderii bruşte a vederii, trebuie contactat imediat medicul oftalmolog pentru analize aprofundate. În urma investigaţiilor amănunţite, medicul poate determina dacă este vorba despre un accident vascular ocular care a cauzat pierderea bruscă a vederii. Medicul oftalmolog este singurul care poate pune diagnosticul şi care poate demara tratamentul de urgenţă.

Există câteva metode de tratament de urgenţă care pot fi aplicate în cazul unui accident vascular ocular, dar, pentru a fi eficiente, ele trebuie aplicate în termen de câteva ore de la apariţia simptomelor. De aceea este extrem de importantă prezentarea de urgenţă la medicul oftalmolog în cazul în care apar simptomele prezentate mai sus. Unii dintre cei afectați îşi pot recâştiga vederea după un accident vascular ocular, deşi aceasta de cele mai multe ori nu mai este la fel de bună ca înainte de accident. Cu toate acestea, pierderea vederii poate fi permanentă.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că un accident vascular ocular reprezintă o urgenţă medicală şi trebuie tratată ca atare. Întârzierea consultului medical pentru diagnostic face ineficient orice tratament, iar consecinţa este pierderea vederii.


  • 0

Uveita

Category : Uncategorized

Ochiul este un organ complex şi sensibil. El are forma unei mingi de tenis, cu trei straturi diferite de ţesut care înconjoară cavitatea centrală a ochiului, numită corp vitros. Cel mai adânc strat al ochiului este retina, care detectează lumina și ajută la trimiterea imaginilor către creier. Stratul exterior al ochiului este sclera, care este peretele alb al ochiului (albul ochiului). Stratul de mijloc al ochiului, aflat între scleră și retină se numește uvee. Uveea este alcătuită din iris, corp ciliar și coroidă. Împreună, toate acestea formează stratul de mijloc al ochiului care hrăneşte ochiul. Atunci când uveea se inflamează, apare afecţiunea numită uveită, despre care vom discuta în articolul de astăzi.

Uveea conține multe vase de sânge – vene, artere şi capilare – care transportă sângele la și de la ochi. Datorită faptului că uveea hrănește multe părți importante ale ochiului, cum ar fi retina, inflamația uveei poate deteriora vederea.

Există mai multe tipuri de uveită, definite în funcţie de partea ochiului în care se produce inflamaţia.

  • Uveita anterioară afectează partea din faţă a ochiului şi este cel mai frecvent tip de uveită. Aceasta apare dintr-o dată și poate dura de la șase până la opt săptămâni. Unele tipuri de uveită anterioară pot fi cronice sau recurente. Adesea este denumită şi „irită”, deoarece irisul este de obicei partea din uvee care se inflamează.
  • Uveita intermediară apare în cazul inflamaţiei uveei din regiunea de mijloc a ochiului. Acest tip de uveită poate dura între câteva săptămâni până la câţiva ani şi parcurge mai multe cicluri, în sensul că ne putem simţi mai bine, apoi ne simţim mai rău.
  • Uveita posterioară afectează părţile din spate ale ochiului, se poate dezvolta lent şi, în multe cazuri, poate dura mai mulţi ani.

De multe ori, cauza de apariţie a acestei afecţiuni rămâne necunoscută, însă poate fi asociată cu alte afecţiuni sau infecții în organism. Uveita ar putea fi asociată cu un virus (cum ar fi zona zoster, oreion sau herpes simplex), cu boli inflamatorii sistemice, ca rezultat al unei leziuni oculare şi, mai rar, cu un fung (cum ar fi histoplasmoza) sau cu un parazit (cum ar fi toxoplasmoza).

Uveita poate debuta brusc cu roșeață a ochilor și durere, sau cu o neclaritate a vederii care nu este însoţită de durere. Pe lângă aceste simptome, alte semne care ar putea indica uveita pot include sensibilitate la lumină, vedere încețoșată, scădere a acuităţii vizuale sau puncte şi pete care plutesc în câmpul nostru vizual.

Uveita poate afecta permanent vederea sau poate duce chiar la orbire, dacă nu este tratată. Deoarece uveita poate fi asociată cu alte afecţiuni, medicul oftalmolog poate coopera cu alţi medici specialişti pentru un diagnostic corect. Tratamentul uveitei este personalizat în funcţie de tipul afecţiunii.

Uveita este o afecţiune gravă a ochilor, care poate lăsa cicatrici oculare, de aceea ea trebuie investigată şi tratată cât mai curând posibil de la momentul în care apar simptomele. Lăsată netratată, uveita poate conduce la alte afecţiuni precum glaucom (presiune crescută intraoculară), cataractă (opacifierea cristalinului natural al ochiului), neovascularizație (formarea anormală de noi vase de sânge) sau leziuni ale retinei, inclusiv dezlipire de retină şi afectarea nervului optic.

Un caz aparent simplu de înroşire a ochilor ar putea fi, de fapt, o problemă mai serioasă, cum este uveita. Astfel, dacă observăm că ochiul devine roşu şi dureros, sau dacă apar oricare dintre celelalte simptome prezentate mai sus, este recomandat să consultăm imediat medicul oftalmolog, pentru un examen detaliat.

Ochii noştri sunt preţioşi şi trebuie să îi protejăm cât mai bine, pentru a ne bucura de o vedere bună cât mai mult timp.


  • 0

Cearcănele

Category : Uncategorized

În articolul anterior v-am prezentat pe larg subiectul pleoapelor umflate şi cauzele apariţiei ale acestora. În acest articol vom discuta despre cearcăne. Această afecţiune este uşor de observat şi, deşi ne-am obişnuit să asociem cearcănele cu oboseala, ele apar din mai multe motive. În timp ce remediile la îndemână – cum ar fi feliile de castravete sau diversele creme aplicate pe ochi – le pot ameliora temporar, identificarea unei soluții de lungă durată depinde de cauza de bază a apariţiei acestora.

Cearcănele sunt un fenomen frecvent întâlnit, deoarece în jurul ochilor avem cea mai subţire zonă de piele – astfel, umflarea și modificarea culorii acesteia pot fi ușor vizibile. Acumularea de fluide (edemul) din jurul ochilor care conduce la pungile de sub ochi şi cearcănele sunt rezultantele mai multor factori precum: consumul exagerat de sare care provoacă retenţia de lichide, deshidratarea, oboseala şi lipsa somnului, stresul, caracteristicile faciale pe care le moștenim din familie precum şi procesul natural de îmbătrânire. Odată cu înaintarea în vârstă, cearcănele pot fi parţial cauzate de faptul că țesutul gras, care protejează de obicei ochii în interiorul orbitei, începe să avanseze și să umple golurile din spaţiile aflate sub ochi. Acest lucru se întâmplă deoarece procesul de îmbătrânire determină subţierea membranei care reţine de obicei grăsimea din pleoapele superioare și inferioare şi, pe măsură ce această membrană se subţiază, grăsimea se eliberează și avansează spre zona aflată sub ochi. Acesta este mecansimul prin care se formează aşa-numitele “pungi” de sub ochi. Pe măsură ce avansăm în vârstă, pielea din jurul ochilor devine şi mai subţire, astfel venele de dedesubt devin mai vizibile. Excesul de melanină poate fi o altă cauză a cearcănelor.

Culoarea cearcănelor poate indica motivul apariţiei acestora: culoarea albastră ar putea fi cauzată de circulaţia deficitară specifică afecţiunilor cardiace şi pulmonare, cea roşie de o vascularizare intensă întâlnită în cazul celor cu hipertensiune arterială, iar cea cenuşie poate fi un semn al anemiei sau al unei afecţiuni sistemice.

Probabil că aţi observat faptul că, uneori, dimineaţa când ne trezim avem pleoapele umflate. Acest lucru se datorează faptului că în timp ce dormim nu clipim, acesta fiind parţial motivul apariției pleoapelor umflate. Clipitul este pentru pleoape ceea ce este mersul pe jos pentru picioare: atunci când stăm, ni se pot umfla picioarele, însă acest inconvenient dispare de îndată ce începem să mergem, iar muşchii picioarelor încep să dreneze fluidele acumulate, care sunt eliberate şi repuse în circulație. O acțiune similară are loc şi la nivelul pleoapelor: pleoapele închise, care nu clipesc în timpul somnului, se pot umfla dacă suntem predispuşi la această problemă. Şi, deşi dimineaţa ne putem trezi cu pleoapele umflate, de îndată ce deschidem ochii și începem să clipim, în aproximativ o oră, umflătura începe să se diminueze.

Atunci când cearcănele sunt semnele unei afecţiuni medicale, ele apar brusc. Deşi cearcănele sunt mai vizibile la persoanele care au probleme cu retenţia de lichide, datorită faptului că vasele de sânge de sub ochi se dilată şi se umflă fâcându-le mai vizibile prin piele, există anumite boli care sunt responsabile de apariţia cearcănelor. Printre acestea amintim bolile cardiace, de tiroidă, rinichi sau ficat. Cearcănele mai pot apărea şi ca urmare a consumului anumitor medicamente. De aceea este important să consultăm medicul atunci când acestea apar brusc, indiferent dacă sunt sau nu asociate cu consumul anumitor medicamente.

Bolile sistemice, inclusiv insuficienţa renală pot, de asemenea, duce la apariția cearcănelor şi la umflarea generală a întregului corp, inclusiv a ochilor.

Pentru a identifica soluția optimă în cazul cearcănelor, este important să identificăm cauza principală care a dus la apariţia acestora, un consult medical fiind necesar. Dacă unul dintre părinţi sau ambii au această problemă, cel mai probabil este vorba de o trăsătură moștenită — în acest caz, va trebui să învățăm să trăim cu cearcănele, eventual să luăm în considerare opțiunile cosmetice disponibile pentru camuflarea sau reducerea acestora. Pungile de sub ochi cauzate de procesul natural de îmbătrânire probabil că necesită aceeaşi soluţie cosmetică.

Sunt câteva remedii temporare pe care le putem aplica şi care ar putea reduce aspectul cearcănelor şi a pungilor de sub ochi, cum ar fi: consumul de lichide pentru a preveni deshidratarea, aplicarea de comprese cu gheață în cazul pleoapelor umflate, aplicarea de felii de castravete sau pliculeţe reci de ceai, utilizarea cremelor și a altor produse special concepute pentru zona din jurul ochilor, reducerea consumului de sare și de alimente bogate în potasiu (cum ar fi bananele) pentru a elimina excesul de lichide din organism, clătirea feţei şi a ochilor cu apă rece și odihnă într-un număr suficient de ore de somn.

Există şi alte opţiuni de tratament care se pot realiza de către un chirurg estetician, cum ar fi peeling-ul chimic, proceduri laser sau chirurgia pleoapelor, cunoscută sub numele de blefaroplastie. Blefaroplastia implică îndepărtarea ţesutului gras şi a pielii în exces de pe pleoapele superioare și inferioare, pentru a reduce umflăturile şi a diminua ridurile.

O consultaţie la medic este întotdeauna bine-venită, pentru a avea o opinie avizată asupra cauzelor care au dus la apariţia cearcănelor şi a pungilor de sub ochi.


  • 0

Umflarea pleoapelor

Category : Uncategorized

Fiecare dintre noi ne-am confruntat la un moment dat cu pleoape umflate. Acest fenonem are mai multe cauze, despre care vom vorbi în acest articol.

Umflarea pleoapelor apare atunci când există o inflamaţie sau exces de lichid (numit edem) în țesuturile din jurul ochiului. Ochii umflaţi pot fi dureroşi sau nedureroşi și afectează atât pleoapele superioare cât și cele inferioare.

Există numeroase cauze ale umflării pleoapelor, inclusiv infecţiile oculare, leziunile oculare sau traumatismele, dar cea mai frecventă cauză o reprezintă alergiile. Umflarea pleoapelor poate de asemenea semnala o problemă mai gravă a ochilor, care poate pune în pericol chiar vederea, cum ar fi: celulita orbitală, boala Graves și herpesul ocular. De aceea, în cazul în care simptomele persistă, se agravează sau se modifică, este important să mergem la medicul oftamolog pentru un examen ocular aprofundat.

Umflarea pleoapelor este un simptom cauzat de o alergie sau de o infecție. De regulă, ochii umflaţi sunt însoțiţi de unul sau mai multe simptome: ochi iritați, senzație de mâncărime sau disconfort, lăcrimare în exces, vedere obstrucţionată care variază în funcţie de gradul de umflare a pleoapei, pleoape roşii, ochi roşii şi inflamaţia conjunctivei, secreţii oculare şi durere, în special atunci când pleoapele umflate sunt cauzate de o infecţie.

Pleoapele umflate sunt diferite de cearcăne. Umflarea pleoapelor apare în urma răspunsului imun la o alergie, infecţie sau leziune oculară, în timp ce cearcănele au alte cauze, precum: retenţia de apă, lipsa somului sau anumite trăsături genetice cum ar fi cercurile întunecate de sub ochi.

Cauzele care duc la umflarea pleoapelor sunt numeroase şi variază în funcţie de severitatea cauzei. În continuare vom discuta despre cauzele care duc la apariţia pleoapelor umflate.

Alergiile oculare sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale pleoapelor umflate. Ele apar atunci când sistemul imunitar are o reacţie exagerată la o substanță străină, numită alergen. Polenul, praful, părul animalelor de companie, anumite picături oculare și unele soluţii pentru lentilele de contact sunt unii dintre cei mai întâlniţi alergeni. O reacție alergică la machiaj poate de asemenea duce la umflarea pleoapelor. Alergiile oculare apar atunci când ochii eliberează mediatori chimici pentru a proteja ochii de alergenii la care suntem sensibili. Cel mai frecvent mediator chimic este histamina, care cauzează dilatarea şi umflarea vaselor de sânge din ochi, mâncărimi, înroşirea şi lăcrimarea ochilor.

Conjunctivita este o altă cauză care duce la umflarea pleoapelor. Aceasta este o inflamaţie a membranei transparente de la suprafața ochiului, numită conjunctivă. Toate tipurile de conjunctivită (alergică, bacteriană și virală) pot duce la umflarea pleoapelor, alături de alte simptome precum lăcrimarea, înroşirea şi mâncărimea ochilor.

Orjeletul (urciorul) şi şalazionul sunt de asemenea responsabile pentru umflarea pleoapei. Orjeletul, despre care am vorbit pe larg în articolul anterior, apare de obicei la marginea pleoapei ca un cucui umflat şi roșu şi este cauzat de o infecție bacteriană și inflamația unei glande meibomiene. Atunci când aceste glande sebacee se blochează, umflarea pleoapelor este un simptom obişnuit. Şalazionul, ca şi urciorul, este cauzat de blocarea unei glande meibomiene, care la debut seamănă cu un urcior, dar ulterior se dezvoltă într-un chist sebaceu dur. În timp ce orjeletul apare la marginea pleoapei, șalazionul se dezvoltă de obicei departe de marginea pleoapei.

Leziunile oculare conduc de multe ori la umflarea pleoapelor. Orice traumă la nivelul ochilor, inclusiv o contuzie a pleoapei sau traumatismele cauzate de chirurgia pleoapelor pot declanşa inflamaţii la nivelul ochilor şi umflarea pleoapelor.

Îngrijirea necorespunzătoare a lentilelor de contact, cum ar fi purtarea lentilelor de contact murdare, purtarea lor atunci când înotăm sau depozitarea într-un recipient murdar, pot provoca infecţii oculare şi pleoape umflate. Utilizarea lentilelor de contact deteriorate pot de asemenea irita ochii și pot cauza umflarea pleoapelor.

Blefarita, despre care am discutat mai pe larg într-un articol anterior, este o afecţiune care poate duce la umflarea pleoapelor. Blefarita este o inflamație a pleoapelor manifestată prin umflarea pleoapelor şi durere la nivelul acestora, simptome care pot fi însoţite de cruste asemănătoare cu mătreaţa care acoperă pleoapa, precum şi de pierderea genelor. Blefarita este de obicei o afecţiune cronică, ceea ce înseamnă că simptomele pot fi controlate cu un tratament adecvat şi cu o igienă corespunzătoare, dar nu se vindecă complet niciodată. Aceasta este adesea asociată cu o infecție bacteriană, dar poate fi atribuită şi altor cauze precum acneea rozacee și sindromul de ochi uscat.

Pe lângă cauzele prezentate mai sus, pleoapele umflate pot însoți anumite afecţiuni mai grave ale ochilor, despre care vom discuta în continuare.

Celulita orbitală este o infecţie bacteriană rară, dar gravă a ţesuturilor din jurul ochiului, care duce la umflarea dureroasă a pleoapei superioare și inferioare, și, posibil, a sprâncenei şi obrazului. Alte simptome ale celulitei orbitale includ tulburări ale vederii, febră şi dureri oculare la mişcarea ochiului în orbită. Celulita orbitală este o urgenţă medicală şi, de multe ori, necesită tratament imediat cu antibiotice, pentru a preveni deteriorarea nervului optic, pierderea permanentă a vederii şi alte complicaţii grave. În cazul în care infecția este limitată la țesutul moale al pleoapelor, aceasta se numește celulită preseptală, care este mai puțin gravă decât celulita orbitală și, de multe ori, poate fi tratată medicamentos, fără spitalizare. Cu toate acestea, instalarea bruscă a simptomelor de mai sus trebuie considerată o urgență medicală până la proba contrarie.

Herpesul ocular, transmis de virusul herpes simplex cauzează inflamația corneei. Simptomele herpesului ocular pot fi similare cu cele ale conjunctivitei dar, în plus, pot apărea leziuni dureroase pe pleoapă, vedere neclară şi ochi umflaţi atât de tare încât pot împiedica vederea. Tipurile de herpes ocular variază de la o infecţie uşoară până la o problemă mai gravă de sănătate a ochilor care ar putea duce la un transplant de cornee sau chiar la pierderea vederii.

Boala Graves este o altă afecţiune oculară care rezultă dintr-o tiroidă hiperactivă (hipertiroidie) şi de multe ori este asociată cu umflarea pleoapelor și ochi bulbucați, precum și cu vederea dublă și pleoapele căzute (ptoza palpebrală). În cazul experimentării oricăruia dintre aceste simptome este recomandat să consultăm medicul oftalmolog cât mai curând posibil pentru diagnostic şi tratament corespunzător.

Tratamentul pleoapelor umflate depinde de cauza care stă la baza apariţiei acestora. Medicul oftalmolog este cel care poate recomanda tratamentul potrivit cazului specific. În general, în cazul  umflării pleoapelor ca urmare a unei alergii, picăturile oftalmice sau medicamentele antihistaminice orale, precum și lacrimile artificiale, ajută la ameliorarea simptomelor. De asemenea, pentru reacţii alergice mai severe, medicul oftalmolog poate recomanda, dacă consideră necesar, picături pentru ochi cu steroizi. În cazul infecţiilor precum conjunctivita, medicul oftalmolog poate recomanda picături pentru ochi sau unguente antivirale, antiinflamatorii, sau antibiotice.

Cazurile minore de pleoape umflate pot fi îngrijire la domiciliu. Cel mai important lucru pe care îl putem face este să evităm frecarea ochilor, deoarece acest lucru poate agrava problema. În cazul în care purtăm lentile de contact, este necesar să le îndepărtăm până se retrage umflătura pleoapei. Aplicarea de comprese reci poate reduce uneori umflătura, la fel şi stropii de apă rece aplicaţi peste pleoapele închise.

Dacă simptomele persistă sau se agravează, sau în cazul în care apare orice tip de durere la nivel ocular este necesar să consultăm imediat medicul oftalmolog, pentru a exclude o cauză mai gravă a umflării pleoapelor.

Sunt câteva lucruri pe care le putem face pentru a preveni umflarea pleoapelor. Unul dintre acestea este un test pentru alergii, în cazul în care pleoapele umflate şi alte simptome asociate alergiilor sunt un fenomen obișnuit. Dacă ştim la ce anume suntem alergici, putem încerca să evităm alergenii specifici sau să minimizăm expunerea la aceştia. Un alt lucru pe care îl putem face este să alegem produse cosmetice hipoalergenice și fără parfum, pentru a evita posibile reacţii alergice. Când utilizăm picături pentru ochi, e bine să ne uităm dacă acestea conţin conservanţi – în timp ce conservanții din picăturile oftalmice obişnuite inhibă dezvoltarea bacteriilor, unii dintre noi pot fi alergici la aceşti conservanți. Dacă suntem purtători de lentile de contact, putem minimiza riscul de infecții oculare sau iritație printr-o igienă adecvată, inclusiv înlocuirea frecventă a lentilelor de contact și a dispozitivului de păstrare a acestora.

Iată câte cauze pot duce la apariția pleoapelor umflate, de aceea, consultarea medicului oftalmolog este absolut necesară pentru a identifica motivul specific cazului nostru.


  • 0

Orjeletul (urciorul)

Category : Uncategorized

Orjeletul, cunoscut popular sub numele de urcior, este o umflătură a pleoapei care se dezvoltă atunci când o glandă sebacee aflată la marginea pleoapei se infectează. Acesta este asemănător unui coş pe pleoapă şi se poate dezvolta în interioul pleoapei (orjelet intern) sau în exteriorul pleoapei (orjelet extern), pe pleoapa superioară sau pe cea inferioară.

Primele simptome ale orjeletului sunt durere, roșeață, inflamare și sensibilitate la nivelul pleoapei, după care apare umflătura asemănătoare unui coş mic, care se dezvoltă în zona afectată. Ochiul afectat poate lăcrima în exces, poate creşte sensibilitatea la lumină şi senzaţia de corp străin în ochi. De obicei, toate acestea sunt însoţite de umflarea pleoapei, dar în unele cazuri doar zona afectată se umflă.

În majoritatea cazurilor, orjeletul nu cauzează probleme de vedere, astfel că abilitatea de a vedea bine atât la apropiere cât şi la distanţă nu este de regulă afectată.

Apariţia unui orjelet este cauzată de o bacterie stafilococică, care se găseşte în nas. Aceasta poate fi transferată cu uşurinţă la nivelul ochiului atunci când ne frecăm la nas, şi apoi imediat la ochi. Cei mai mulţi dintre noi suntem purtători ai acestor bacterii, şi pentru noi toţi există riscul de a dezvolta un orjelet, indiferent de vârstă. Este important ca, în cazul în care avem un orjelet, să evităm ca bacteria responsabilă să vină în contact cu ochii altei persoane, deoarece acest contact ar putea duce la apariția unui orjelet sau a unei alte infecţii la cei cu care venim în contact. De aceea, este recomandat să ne menţinem ochii şi mâinile curate, să nu împărţim feţele de pernă, lenjeria de pat sau prosoapele cu alte persoane atunci când avem un orjelet. Utilizarea produselor cosmetice precum tuşul de ochi, conturul de ochi sau alte produse pot irita ochiul, iar dacă aceste produse cosmetice sunt contaminate cu bacterii, poate apărea de asemenea o infecţie.

De obicei, orjeletul se vindecă de la sine în câteva zile. Putem contribui însă la vindecarea lui prin comprese calde aplicate local, timp de 10-15 minute, de trei sau patru ori pe zi, pe parcursul a mai multe zile. Acest lucru va diminua durerea şi va contribui la formarea unui cap, la fel ca în cazul unui coş. În cele mai multe cazuri, orjeletul se va rupe, va drena şi se va vindeca fără vreo altă intervenție suplimentară. Sub nicio formă nu trebuie să spargem noi orjeletul, cum facem de multe ori în cazul unui coş, ci trebuie să îl lăsăm să se spargă singur. Orjeletul care se formează în interiorul pleoapei (numit orjelet intern) s-ar putea să nu se rupă ci să se vindece de la sine. Deoarece acest tip de orjelet poate fi mai grav, medicul oftalmolog poate recomanda să îl deschidă şi să îl cureţe. În cazul în care ne confruntăm frecvent cu acest tip de afecţiune, medicul ne poate prescrie un unguent sau picături cu antibiotic pentru a preveni reapariţia orjeletului.

De multe ori orjeletul poate fi confundat cu șalazionul. În timp ce orjeletul este o infecţie, şalazionul nu este o infecţie, ci o inflamaţie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Şalazionul se dezvoltă lent, pe parcursul unei perioade de 2-3 săptămâni şi nu este în general însoţit de durere oculară. Şalazionul poate fi asemănător unui orjelet în primele zile de dezvoltare, dar ulterior se transformă într-o umflătură dură, rotundă şi nedureroasă. Spre deosebire de orjelet, şalazionul se dezvoltă mai departe de marginea pleoapei. Deşi acelaşi tip de tratament aplicat în cazul orjeletului poate fi recomandat şi în cazul şalazionului pentru a accelera vindecarea, umflătura poate persista de la o lună până la câteva luni. În cazul în care șalazionul nu se retrage după mai multe luni, medicul oftalmolog poate interveni pentru a-l curăţa sau poate injecta steroizi care facilitează vindecarea.

Putem încerca să prevenim apariţia orjeletului prin câteva metode simple. Este important să respectăm regulile simple de igienă, să ne protejăm ochii de praful sau poluanţii din aer, să înlocuim produsele cosmetice, în special tuşul de ochi cel puţin o dată la şase luni, deoarece acestea sunt medii în care bacteriile se pot dezvolta cu uşurinţă. De asemenea, este important să tratăm imediat orice inflamaţie sau infecţie a pleoapelor, deoarece în caz contrar, infecţia se poate extinde la glandele sebacee ale pleoapei, ceea ce poate duce la apariţia orjeletului.

Iată aşadar că prin câteva metode simple şi necostisitoare putem preveni apariţia acestei afecţiuni neplăcute şi dureroase, care ne poate cauza dureri şi alte neplăceri şi inconveniente atât de ordin fizic cât şi estetic.


  • 0

Blefarita (inflamaţia pleoapelor)

Category : Uncategorized

Blefarita este o afecţiune des întâlnită, în care pleoapele se umflă, iar particule uleioase și bacterii acoperă marginea pleoapei din apropierea bazei genelor. Această afecţiune este deranjantă, deoarece provoacă iritații, mâncărimi, roșeață și înțepături sau senzaţie de arsură la nivelul ochilor. Cauzele de fond ale blefaritei nu sunt complet elucidate, dar apariţia acesteia poate fi asociată cu o infecție bacteriană a ochilor, cu simptome ale sindromului ochiului uscat sau cu anumite tipuri de boli ale pielii cum ar fi acneea rozacee.

Blefarita este de două tipuri: anterioară şi posterioară.

Blefarita anterioară afectează exteriorul pleoapei, în zona în care se află genele. Aceasta poate fi cauzată de o infecție bacteriană sau virală. Dacă este lăsată netratată, blefarita anterioară poate duce la îngroșarea şi întoarcerea în interior sau în exterior a pleoapelor, și chiar la probleme de vedere cauzate de genele întoarse în interior care pot duce la deteriorarea corneei.

Blefarita posterioară afectează partea internă a pleoapei şi apare ca rezultat al disfuncţiei micilor glande sebacee meibomiene, de la baza genelor. Atunci când glandele meibomiene se înfundă de la o blefarită posterioară, acest lucru poate duce la dezvoltarea orjelectului (urciorului) sau a şalazionului (inflamaţie cronică a glandelor sebacee meibomiene). Blefarita posterioară poate duce, de asemenea, la îngroşarea marginii pleoapelor şi la formarea crustelor. În cazul acestui tip de blefarită, lacrimile pot căpăta un aspect asemănător spumei.

Mulți dintre noi putem dezvolta ambele forme de blefarită, atât anterioară cât și posterioară în același timp, în diferite grade. Simptomele blefaritei sunt: iritaţie a ochilor şi a pleoapelor, cruste care se formează pe pleoape şi pe gene, mâncărime la nivelul ochilor, lăcrimare, roşeaţă a ochilor şi a marginilor ochilor, senzaţie de arsură şi corp străin în ochi.

Blefarita apare frecvent la persoanele cu tendinţă spre ten gras, mătreaţă sau ochi uscaţi. Această afecţiune este asociata de asemenea şi cu disfuncţii ale glandelor sebacee meibomiene. Persoanele cu acnee rozacee – o afecţiune a pielii care provoacă umflături asemănătoare coşurilor şi roşeaţă a feţei – pot suferi şi de acnee rozacee oculară, care afectează pleoapele prin roşeaţă şi umflare.

Fiecare dintre noi avem bacterii pe suprafața pielii, dar la unele persoane, bacteriile se află în număr mare în pielea de la baza genelor. Aceste cantități mari de bacterii din jurul genelor pot duce la formarea de particule şi coji asemănătoare mătreţei de-alungul genelor şi marginilor pleoapei.

Apariţia blefaritei poate fi avea şi alte cauze, precum: dermatita seboreică (mătreaţa scalpului şi a sprâncenelor), acneea rozacee (afecţiune a pielii care cauzeaza roseaţa feţei), acarienii genelor (mici organisme aflate în foliculii genelor) sau reacţiile alergice la produse cosmetice sau medicamente.

O examinare atentă a pleoapelor din partea medicului oftalmolog este, de obicei, îndeajuns pentru a diagnostica blefarita, dar acesta poate face şi alte teste, dacă este necesar.

Blefarita este adeseori o afecțiune cronică, dar ea poate fi ţinută sub control cu mai multe tipuri de tratament. Medicul oftalmolog este cel care poate identifica tratamentul potrivit pentru fiecare caz în parte. Compresele calde sunt de asemenea de ajutor în tratarea blefaritei. Un prosop curat, înmuiat în apă caldă şi pus pe pleoapele închise timp de cel puțin un minut şi repetarea procesului de două-trei ori, ajută la eliminarea cojilor, a resturilor din jurul genelor şi a sebumului din apropierea glandelor sebacee meibomiene. Acest lucru previne dezvoltarea şalazionului – un nodul  cauzat de inflamaţia cronică a glandelor sebacee meibomiene ale pleoapei. Alte tipuri de tratamente care pot fi prescrise de medic sunt unguentele cu antibiotic, lacrimile artificiale sau picăturile cu steroizi pentru lubrifierea ochilor şi calmarea iritaţiei. Menţinerea unei igiene riguroase este extrem de importantă. Ochii trebuie curăţaţi regulat pentru a preveni revenirea blefaritei. Pe lângă curățarea cu atenție a genelor şi a pleoapelor, este recomandată curăţarea părului, a pielii capului şi a sprâncenelor cu un şampon antibacterian, pentru a facilita controlul blefaritei.

Indiferent de tipul de blefarită cu care ne confruntăm, trebuie să urmăm recomandările medicului oftalmolog cu privire la tratament şi igienă, pentru a ne bucura pe deplin de sănătatea ochilor noştri.


  • 0

Hemoragia subconjunctivală

Category : Uncategorized

Deşi numele (hemoragia subconjunctivală) poate sugera ceva grav, nu trebuie să ne panicăm, deoarece este posibil ca fiecare dintre noi să fi experimentat la un moment dat acest lucru. Hemoragia subconjunctivală se manifestă ca o vânătaie a ochiului, similară cu o vânătaie obișnuită, pe piele. Aceasta apare de obicei ca o pată roşie concentrată într-un singur loc sau ca mai multe pete roșii împrăștiate pe zona albă a ochiului. Roşeaţa reprezintă de fapt sânge care se află sub conjunctivă – membrana transparentă care acoperă albul ochiului (sclera) și pleoapele interioare. Vederea efectelor unei hemoragii subconjunctivale ne poate speria, dar, cu toate acestea, o hemoragie subconjunctivală este de fapt un eveniment minor obişnuit, la fel de obişnuit ca şi o vânătaie.

Hemoragia subconjunctivală este aproape întotdeauna inofensivă și se vindecă de la sine. Aceasta nu afectează vederea și, în general, nu provoacă durere sau disconfort semnificativ al ochilor, în ciuda aspectului său vizibil. De obicei nu există senzații sau simptome, altele decât petele roşii de pe suprafaţa albă a ochiului şi, de multe ori, este posibil ca nici măcar să nu fim conștienți de faptul că avem o hemoragie subconjunctivală până când nu ne uităm în oglindă sau până nu ne atenţionează cineva.

Conjunctiva conţine multe vase de sânge şi capilare – cele mai mici vase de sânge din organism. Aceste vase de sânge se pot sparge, cauzând sângerări între conjunctivă şi scleră. Această sângerare minoră de sub membrana exterioară a ochiului este ceea ce cauzeaza apariţia petelor roşii pe suprafaţa albă a ochiului.

Cele mai frecvente cauze ale unei hemoragii subconjunctivale sunt tusea, strănutul sau orice acțiune similară care ridică temporar tensiunea arterială în vene, ceea ce duce la o ruptură mică într-un vas de sânge sau capilar. Hemoragia subconjunctivală poate apărea, de asemenea, din cauza unor traumatisme oculare minore, cum ar fi frecarea viguroasă a ochiului.

Alte cauze mai puțin frecvente de hemoragii subconjunctivale sunt reprezentate de anumite afecţiuni precum diabetul zaharat, hipertensiunea arterială şi ingerarea unor cantităţi excesive din anumite medicamente care afectează mecanismele de sângerare ale organismului. Sunt şi cauze mai rare de apariţie a hemoragiei subconjunctivale, precum  tulburări de coagulare a sângelui sau alte tulburări sistemice ale sângelui.

În general, în cazul unei hemoragii subconjunctivale, nu este necesar niciun tratament, în timp petele roşii de sânge vor dispărea încet, de la sine. Aceasta poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de dimensiunea petei sau a petelor de sânge. Pe măsură ce efectele hemoragiei subconjunctivale dispar cu timpul, zona afectată îşi poate schimba culoarea, la fel ca în cazul unei vânătăi de pe corp. Dacă ochiul este iritat, medicul oftalmolog ne poate recomanda folosirea lacrimilor artificiale pentru calmarea iritaţiei. Deși hemoragia subconjunctivală poate părea gravă, este de obicei o condiţie temporară şi inofensivă pe care medicul oftalmolog o poate evalua de la caz la caz. În cazul hemoragiei subconjunctivale recurente sau în exces, medicul oftalmolog poate efectua o examinare a ochilor pentru a evalua factorii de risc și poate recomanda analize de laborator corespunzătoare, dacă este necesar, uneori în colaborare cu medicul de familie.

Deşi hemoragia subconjunctivală este un eventiment obişnuit, este bine să ţinem cont de câteva sfaturi. Este important să nu ne frecăm ochiul, deoarece acest lucru poate crește riscul de re-sângerare după debutul hemoragiei subconjuctivale – la fel cum o sângerare a nasului se repetă în stadiile incipiente. Roşeaţa ochiului însoţită de alte simptome poate fi însă un semn al altor afecţiuni mai grave. De exemplu, ori de câte ori apare o roșeață neobișnuită și persistentă a ochiului, însoțită de schimbarea bruscă a vederii, durere sau sensibilitate puternică la lumină, e recomandat să vizităm medicul oftalmolog, deoarece acesta poate fi un semn al altor probleme oculare, cum ar fi debutul de glaucom. Înroşirea ochilor poate fi un semn al altor tipuri de afecţiuni potențial grave ale ochilor, în special dacă sunt însoţite de secreții oculare, caz în care trebuie să vizităm medicul oftalmolog pentru un examen ocular, pentru a exclude o posibilă infecţie cauzată de bacterii, viruși sau alte microorganisme.

Aşadar este bine să fim vigilenţi şi ori de câte ori observăm modificări ale vederii sau alte simptome neobişnuite este recomandat să mergem la medic, căci nu întotdeauna o roşeaţă a ochilor este un efect al unei hemoragii subconjunctivale.


  • 0

Cum prevenim leziunile oculare

Category : Uncategorized

Leziunile la nivelul ochilor pot apărea brusc şi de cele mai multe ori ne iau prin surprindere. Însă o mare parte dintre leziunile oculare pot fi prevenite, dacă suntem precauţi şi purtăm ochelari de protecţie. În articolul de astăzi vom discuta despre modalităţile de prevenire a diferitelor tipuri de leziuni oculare.

Accidentele la locul de muncă sunt destul de frecvente. Anumite locuri de muncă prezintă un risc crescut de leziuni oculare (cum ar fi cele care în care sunt implicate aparatele de sudură), iar acestea necesită obligativitatea purtării ochelarilor de protecţie, dar există şi alţi factori de risc care pot duce la potenţiale leziuni oculare, pe care este necesar să îi luăm în calcul. Printe aceşti factori se numără: neatenţia, graba, utilizarea necorespunzătoare a anumitor instrumente sau funcţionarea defectuoasă a acestora, realizarea unei sarcini cu care nu suntem familiarizaţi, orele de lucru prelungite sau oboseala. Unul dintre instrumentele care, folosite necorespunzător, pot provoca leziuni ochilor noştri este laser pointer-ul. Acest instrument emite un fascicul concentrat de lumină de mare intensitate, de obicei de culoare roşie, care este utilizat de multe ori în prezentări, pentru a evidenţia anumite idei sau imagini proiectate pe un ecran. Ceea ce este posibil să nu ştim este că, dacă privim direct la fasciculul de lumină al unui laser pointer sau dacă ne jucăm cu el în faţa unei oglinzi, acest lucru poate duce la pierderea temporară a vederii și chiar la deteriorarea permanentă a retinei, de aceea este extrem de important să nu ne jucăm cu aceste instrumente şi, mai ales, să avem grijă să nu ajungă în mâna copiilor.

Multe dintre accidente se întâmplă acasă sau în timpul unor activităţi pe care le desfăşurăm în timpul liber.

Deschiderea unei sticle de şampanie este întotdeauna un motiv de sărbătoare şi de bucurie, dar probabil că mulţi dintre noi nu ne gândim că acest lucru poate provoca leziuni la nivelul ochilor. Un dop care zboară de la o sticlă de şampanie şi ne loveşte în ochi poate provoca daune serioase: poate produce o ruptură a globului ocular, poate provoca o dezlipire de retină, poate disloca cristalinul ochiului, poate deteriora structura osoasă a orbitei şi multe alte leziuni care pot duce la pierderea vederii. Pentru a preveni orice accident care poate fi cauzat de deschiderea unei sticle de şampanie, este bine să ţinem cont de 2 sfaturi utile: 1/ să nu agităm sticla înainte de a o deschide deoarece acest lucru duce la creşterea vitezei cu care iese dopul și implicit a forței cu care ne poate lovi şi 2/ când scoatem dopul, trebuie să îndreptăm gâtul sticlei în direcța opusă ochilor noștri și a celor din jurul nostru, sau să acoperim dopul cu un prosop şi să ţinem palma pe dop în timp ce îl răsucim.

Focurile de artificii sau pocnitorile sunt un alt exemplu de activităţi care pot provoca leziuni grave, inclusiv la nivelul ochilor, cum ar fi contuzii, răni, arsuri, dar şi alte leziuni care pot duce la pierderea vederii. De aceea este recomandat – atât pentru adulți, cât și pentru copii – să nu ne jucăm cu pocnitorile şi cu artificiile. Este mai bine să admirăm focurile de artificii de la distanţă.

Paintballl-ul este o activitate antrenantă şi distractivă, dar fără o protecţie adecvată a capului şi a ochilor, ne putem răni serios de la pistoalele de paintball, unele dintre ele având o viteză mare de propulsie a vopselei. Cea mai importantă regulă în paintball este să nu ne scoatem scutul de protecţie a capului, care include protecţia ochilor şi a urechilor. Este necesar să păstrăm scutul de protecţie tot timpul când suntem în suprafața de joc, chiar și atunci când jocul încă nu a început, pentru a evita orice pericol de accidente. Leziunile oculare care pot fi cauzate de accidente de paintball pot include: dezlipirea de retină, hifema (sângerarea în interiorul ochiului), glaucomul, fractura orbitală şi ruperea globului ocular, toate aceste leziuni putând duce la pierderea permanentă a vederii.

Tunderea gazonului cu ajutorul instrumentelor specializate de tuns gazonul poate reprezenta un risc, dacă nu ne luăm câteva măsuri de protecţie. Este bine să verificăm întotdeauna să nu existe pietre sau alte resturi în iarbă, înainte de a începe tunderea gazonului, deoarece aceste obiecte pot deveni adevărate proiectile periculoase atunci când intră în contact cu maşina de tuns iarba. De asemenea este important să purtăm ochelari de protecţie în timpul acestei activităţi, pentru a evita orice risc de leziuni.

Indiferent de tipul de sport sau de activitate în aer liber pe care o practicăm, este nevoie să fim precauţi şi să ne protejăm ochii, deoarece, spre deosebire de alte părţi ale corpului care se pot vindeca după leziuni grave, ochii neprotejaţi nu se mai pot recupera în urma unor leziuni grave, şi uneori, nici vederea noastră.

Iată câteva sfaturi pentru a minimiza riscul leziunilor oculare:

–       Să avem grijă să achiziţionăm jucării sigure pentru copii şi să le evităm pe cele cu margini ascuţite, care pot răni ochii micuţilor;

–       Să evităm folosirea focurilor de artificii şi a pocnitorilor;

–       Să utilizăm ochelarii de protecţie atât pentru activităţile profesionale sau casnice care prezintă risc de răniri la nivelul ochilor cât şi atunci când practicăm sport;

–       Să acordăm o atenţie sporită produselor chimice de uz casnic, deoarece pot provoca arsuri la nivelul ochilor;

–       Să nu uităm să ne protejăm ochii de radiaţiile UV atunci când ne aflăm în aer liber, indiferent de anotimp.

O vorbă celebră spune că “prevenţia este mama înţelepciunii”, aşadar să dăm dovadă de înţelepciune şi să ne protejăm acest dar minunat pe care îl avem: ochii noştri!


  • 0

Leziunile oculare

Category : Uncategorized

Ochii sunt instrumentul cu ajutorul căruia percepem lumea înconjurătoare. Leziunile oculare ne pot afecta vederea şi ne pot pune în pericol sănătatea ochilor, de aceea este important să ştim ce sunt acestea, cum apar şi ce putem face atunci când ne confruntăm cu ele. În acest articol vom discuta despre leziunile oculare, cauzele de apariţie ale acestora şi modalităţile de a ne păstra sănătatea ochilor cât mai mult timp. Unele leziuni oculare destul de des întâlnite, cum ar fi rănile severe cauzate de accidente, ar putea necesita tratament imediat sau intervenţie chirurgicală pentru a preveni deteriorarea permanentă a ochilor şi pierderea vederii, în timp ce altele, precum zgârieturile minore de suprafaţă ar putea necesita doar o simplă monitorizare din partea medicului oftalmolog, pentru a ne asigura că nu apar complicaţii, precum infecţiile oculare.

Simptomele leziunilor oculare includ iritație, durere severă, roșeață, scăderea acuității vizuale,  sensibilitate la lumină, abraziuni ale suprafeței oculare, lăcrimare, vedere încețoșată și senzație de corp străin în ochi.

Zgârieturile de la suprafaţa corneei sau abraziunile corneene sunt cauzate de lovituri în ochi sau frecarea ochiului atunci când un corp străin cum ar fi praful sau nisipul, este prezent în ochi. Abraziunile corneene sunt deranjante și pot provoca roșeață a ochilor și sensibilitate severă la lumină. Abraziunile corneene pot determina, de asemenea, sensibilitate la infecţii oculare cauzate de bacterii sau ciuperci. Anumite tipuri de bacterii şi ciuperci pot penetra ochiul printr-o zgârietură și îl pot afecta grav într-un timp scurt – în mai puţin de 24 de ore – putând avea ca rezultat chiar orbirea. Acest lucru este posibil mai ales în cazul în care obiectul care ne-a zgâriat ochiul este murdar sau contaminat. În cazul abraziunii corneene este important să nu ne frecăm ochiul afectat şi nici să nu ne acoperim ochiul cu petice textile sau alte materiale – bacteriile se dezvoltă în locuri întunecate și calde iar un petic de material pus peste ochi este un mediu ideal de dezvoltare a bacteriilor. Tot ce trebuie să facem este să ţinem ochiul închis sau să îl protejăm cu ajutorul palmei îndoite. Vizita de urgenţă la medicul oftalmolog sau la o cameră de urgenţă este necesară pentru a estima dauna de la nivelul ochiului şi pentru a beneficia de tratamentul adecvat.

Penetrarea unui corp străin în ochi este un alt tip de leziune oculară. În cazul în care un obiect străin, cum ar fi o bucată de metal sau un obiect ascuţit (de exemplu cârligul de pescuit) pătrunde în ochi, este obligatorie vizita imediată la camera de urgenţă. Dacă încercăm să eliminăm singuri obiectul care ne-a pătruns în ochi sau să ne frecăm la ochi putem să ne provocăm daune şi mai mari. Sunt cazuri în care corpuri străine cum ar fi bucăţi mici şi acuţite ale unor materiale pot penetra doar suprafaţa ochiului (corneea), fără a pătrunde adânc în interiorul ochiului. Aceste corpuri străine, în special cele metalice, pot forma rapid rugină şi o cicatrice semnificativă, de aceea vizita de urgenţă la medic este obligatorie pentru a elimina rapid şi în siguranţă aceste corpuri străine de pe suprafaţa ochiului sau din ochi.

Hemoragia subconjunctivală este o leziune oculară care, deşi poate părea gravă, nu este periculoasă. Aceasta implică scurgeri de sânge de la unul sau mai multe vase de sânge sparte care se află între scleră (albul ochiului) şi conjunctivă (membrana care acoperă faţa anterioară a sclerei şi feţele posterioare ale celor două pleoape). Hemoragiile subconjunctivale sunt destul de obişnuite și pot apărea ca urmare a unor traumatisme oculare minore. Acestea pot fi limitate la o mică parte a ochiului sau se pot extinde pe întreaga suprafaţă a ochiului, ceea ce face ca sclera să fie de un roșu aprins. Hemoragia subconjunctivală este nedureroasa şi nu duce la pierderea temporară sau permanentă a vederii. Aceasta nu necesită tratament, deoarece pe parcursul a câteva săptămâni sângele va dispărea iar ochiul îşi va recăpăta aspectul normal.

Umflarea ochilor şi a pleoapelor sunt leziuni oculare obişnuite şi pot fi consecinţa unei lovituri directe în ochi, cum ar fi cea provocată de o minge care se deplasează cu viteză mare. Cel mai bun tratament imediat pentru acest tip de leziune oculară este un pachet de gheaţă pus peste ochi. Singura consecinţă a loviturii ar putea fi doar vânătaia din jurul ochilor, dar trebuie să consultăm medicul oftalmolog pentru a ne asigura că nu există leziuni interne.

Arsura chimică reprezintă un alt tip de leziune oculară. Unele substanțe pot cauza arsură sau înţepătură la nivelul ochiului, dar sunt destul de inofensive pe termen lung, în timp ce altele pot cauza vătămări grave ale ochilor. De regulă, acizii pot provoca roșeață și senzaţia de arsură puternică, dar pot fi spălaţi destul de ușor. Substanțele alcaline sunt mult mai grave, chiar dacă nu ne putem da seama de acest lucru imediat, deoarece acestea nu provoacă imediat dureri de ochi sau roșeață, aşa cum fac acizii. Exemple de substanțe alcaline sunt soluţiile de curăţat cuptorul, soluţiile de curăţat vasul de toaletă şi chiar praful de cretă, care pare inofensiv. Expunerea ochilor la substanţe chimice și arsuri este de obicei cauzată de stropi de lichid care intră în ochi, dar ne putem expune şi în alte moduri, cum ar fi prin frecarea ochilor și transferul unui produs chimic de pe mâini la ochi, sau prin pulverizarea în ochi a acestor substanţe, cum ar fi prin fixativ sau alţi aerosoli. În cazul în care suntem expuşi acestor substanţe, trebuie să punem capul sub jet constant de apă caldă de la robinet, timp de aproximativ 15 minute, şi să o lăsăm să curgă în ochi și în jos, pe faţă. Apoi trebuie să ne prezentăm de urgenţă la medicul oftalmolog sau la camera de urgenţă pentru îngrijiri şi pentru a vedea ce tip de tratament este necesar acestui tip de leziune. Este necesar să informăm medicul asupra tipului de substanţă care a pătruns în ochi şi ce măsuri am luat până la prezentarea la cabinet. Ochiul poate fi în pericol dacă este extrem de roșu sau vederea devine neclară, de aceea trebuie să înţelegem importanţa prezentării de urgenţă la medicul oftalmolog sau la o cameră de urgenţă pentru îngrijiri imediate, după ce în prealabil am spălat ochiul cu apă. Ce mai putem face până să ajungem la medic este să punem o compresă rece sau umedă la ochi, dar nu trebuie sub nicio formă să ne frecăm ochiul rănit. În funcție de substanța implicată, efectele la expunerile chimice care provoacă leziuni oculare pot varia de la iritații minore şi ochii roşii până la leziuni oculare grave și chiar orbire.

Irita traumatică este o inflamaţie a irisului (partea colorată a ochiului care înconjoară pupila) și apare ca urmare a unui traumatism ocular cauzat de o lovitură în ochi, cum ar fi cea cu un obiect contondent. Irita traumatică necesită de obicei tratament şi, chiar şi cu tratament medical există riscul de pierdere a acuităţii vizuale.

Hifema şi fractura orbitală sunt alte două tipuri de leziune oculară. Hifema reprezintă sângerarea în camera anterioară a ochiului (spațiul dintre cornee și iris) iar fractura orbitală este o fisură sau fractură a oaselor faciale din jurul ochiului. Cele două tipuri de leziuni sunt cauzate de traumatisme foarte puternice la nivelul ochiului şi a feţei, precum lovituri puternice cu bâta sau cu alte obiecte contondente, aplicate la nivelul feţei. Hifema şi fractura orbitală sunt leziuni oculare grave, care intră în categoria urgenţelor medicale, vizita imediată la medicul oftalmolog fiind obligatorie.

Indiferent de motivele care au condus la leziuni oculare, este recomandat să consultăm medicul oftalmolog pentru evaluare, sfaturi şi îngrijire, iar în situații extreme, cum ar fi un traumatismele oculare severe, să ne prezentăm de urgenţă la medic. În funcție de tipul de leziune oculară, medicul ne poate acorda îngrijire medicală corespunzătoare, de la spălarea ochiului cu apă sau soluție salină până la intervenţii chirurgicale pentru situațiile mai grave.

Deşi unele leziuni ni se pot părea nesemnificative, este recomandat să tratăm toate leziunile oculare ca potențialele situații de urgență, pentru a nu ne asuma niciun fel de riscuri. Natura ne-a înzestrat cu o singură pereche de ochi şi de noi depinde să îi menţinem sănătoşi cât mai mult timp!


  • 0

Pe 8 octombrie 2015 – Ziua Mondială a Vederii – Essilor aduce în prim-plan vederea sănătoasă

Category : Uncategorized

Pentru a marca Ziua Mondială a Vederii, Essilor – care are misiunea de a oferi o viaţă mai bună printr-o vedere mai bună – lansează o serie de evenimente în România şi în întreaga lume, pentru a atrage atenţia oamenilor asupra importanţei unei vederi sănătoase.

Problemele de vedere se numără printre afecţiunile cele mai frecvente dar şi cele mai neglijate în întreaga lume. Ele afectează 4,5 miliarde de oameni, iar 2,5 miliarde dintre aceştia nu beneficiază de nicio soluţie corectivă, deşi există soluţii simple şi testate pentru a corecta problemele de vedere.

Şi cum conştientizarea este primul pas important în rezolvarea oricărei probleme, Essilor a lansat campania globală « Să aducem în prim-plan vederea sănătoasă » pentru a sensibiliza publicul larg asupra problemelor legate de vedere.

În România, foarte mulți oameni au probleme de vedere, pe care încă nu şi le-au corectat. O mare parte dintre aceştia nici măcar nu sunt conştienţi că au nevoie de o corecţie a vederii sau nu iși fac cu regularitate controalele oftalmologice. Cu ocazia Zilei Mondiale a Vederii, Essilor România organizează acțiuni de screening ocular (teste de vedere) în București, Timișoara și Brașov, tocmai pentru conștientizarea necesității unui control oftalmologic periodic.

Ambasadori ai brandului Essilor şi echipe din întreaga lume s-au angajat să aducă în prim-plan vederea sănătoasă. Ca o primă acţiune de Ziua Mondială a Vederii din 2015, ambasadorii  Essilor din întreaga lume au participat la un video de “participare la acţiune” – printre aceștia se numără: Kat Graham – cunoscută pentru rolul jucat în „Jurnalele Vampirilor”, Piolo Pascual – actor din Filipine, Laurence Leboeuf – actriţă din Canada sau Sonakshi Sinha – star de cinema din India.

Cu ocazia acestei zile, Grupul Essilor organizează evenimente pe toate continentele, pentru a sensibiliza publicul şi pentru a-i ajuta pe oameni să ducă o viaţă mai bună cu ajutorul unei vederi mai bune. Datorită implicării echipelor interne şi a profesioniştilor din domeniul sănătăţii vederii, Essilor şi partenerii săi vor oferi teste de vedere pe străzi, în magazine, gări, şcoli şi în alte locuri publice din întreaga lume, din India şi Statele Unite până în Germania, Australia şi Tailanda.

Anul trecut de Ziua Mondială a Vederii au fost efectuate peste 12.000 de teste de vedere, iar campania socială media a cuprins aproape 300.000 de oameni din întreaga lume.

Aşa cum arată Vision Impact Institute,costurile  erorilor de refracţie necorectate se ridică în fiecare an la suma de 272.000.000.000 US$ la nivel global, luând ca bază de calcul doar scăderea productivităţii. Nu numai că o vedere sănătoasă este esenţială pentru o viaţă mai bună, dar impactul economic şi social cauzat de problemele de vedere este enorm,  atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare.

Ziua Mondială a Vederii este un eveniment anual, care are loc a doua joi din luna octombrie, şi a fost creat în anul 1998 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu scopul de a atrage atenţia asupra problemelor de vedere cu care se confruntă oamenii la nivel internaţional.